Universul este un oscilator

Dacă analizăm tabloul universului, constatăm două extreme energetice.

Din intreaga materie, se apreciază că 10% este luminoasă si fierbinte – energie cinetică (galaxii si stele). Si 90% este rece si fără lumină – energie potentială (planete, asteroizi, meteoriti, praf si pulbere). Din punct de vedere dinamic, materia fierbinte, luminoasă, cu forte de respingere, se disipă. Materia rece, intunecată, cu forte de atragere, se adună.

In ambele cazuri, materia este constituită din atomii elementelor. Se pune intrebarea, cum si unde se compun aceste elemente? Există presupunerea, mai mult sau mai putin acceptată, că elementele sunt elaborate in miezul stelelor. Suntem in fata dilemei “Oul sau găina”. Ce a fost mai întâi?  Energia cinetică, sau potentială?  Stelele sau “pietrele”? 

Dacă depasim această dilemă, este posibil să găsim “laboratorul elementelor” si vom sti cum s-au format corpurile cosmice. La o extremă energetică, elementele se descompun, la cealaltă se compun. Descompunerea este radioactivitate. Compunerea, este inversul radioactivitatii. Descompunerea emite radiatii. Compunerea, receptionează fotoni! In stele, există radioactivitate si emisii de radiatii. Aici elementele se descompun!  Rezultă că, reactiile de compunere, se desfasoară in spatiul intergalactic, acolo unde temperatura se apropie de zero absolut si deci, radioactivitatea lipseste. Este dificil ne imaginăm fenomenele de compunere. Si totusi facem presupuneri. Aici, in apropierea temperaturii de zero absolut, atomii nu emit radiatii, dar primesc fotoni. Dacă nu emit radiatii, inseamnă ca nici nu absob! De ce?  Nu au suficientă energie cinetică!

Zero absolut = energie cinetica 0! Ce se intamplă cu fotonul in aceste conditii?  La impactul cu un atom, fotonul “îngheată”! nu se reflectă! Devine hidrogen, ori îsi leagă polaritătile electrice cu cele ale atomului - atomul include un nucleon. 

In felul acesta, se formează elemente stabile, inclusiv cele artificiale. Veritabilă cultură de atomi!

Observăm alternanta de energie echivalentă, foton–nucleon (energie–masă).

Unitatea de energie cinetică fără masă, a devenit unitate de energie potentială (unitate de masă).

Universul este un oscilator, intre energia cinetică si energia potentială!

Acum  putem vorbi de formarea corpurilor cosmice. Această “materie rece”, se adună gravitational întro sferă, in centrul său apare instabilitatea,  radioactivitatea, temperaturi înalte, radiatii abundente (explozie?) si devine nucleul unei galaxii, sau o stea. Miscarea de rotatie formează centura inertială si câmpul magnetic. Aceste fenomene, adună materia rece pe mari întinderi, in planul ecuatorial de rotatie. Se grupează in inele sau brate spiralate, care se vor aduna, formând stele sau planete, in functie de masa materiei ce se adună. Acum, stim de ce soarele si planetele au elemente grele si radioactive în centrul lor, de ce jupiter este o planetă specială, de ce in sistemul solar există inelul de asteroizi imtre planeta marte si jupiter, de ce există inele si în jurul unor planete etc.