Dacă
analizăm tabloul universului, constatăm două extreme energetice.
Din intreaga materie, se apreciază că 10%
este luminoasă si fierbinte – energie cinetică (galaxii si
stele). Si 90% este rece si fără lumină – energie
potentială (planete, asteroizi, meteoriti, praf si pulbere). Din punct de
vedere dinamic, materia fierbinte, luminoasă, cu forte de respingere, se
disipă. Materia rece, intunecată, cu forte de atragere,
se adună.
In ambele cazuri, materia este constituită din atomii elementelor. Se
pune intrebarea, cum si unde se compun aceste elemente?Există presupunerea, mai mult sau mai putin acceptată, că elementele
sunt elaborate in miezul stelelor.Suntem in fata
dilemei “Oul sau găina”.Ce a fost mai întâi?Energia cinetică, sau potentială?Stelele sau “pietrele”?
Dacă depasim această dilemă, este posibil să găsim “laboratorul elementelor” si vom sti
cum s-au format corpurile cosmice. La o extremă energetică, elementele se
descompun, la cealaltă se compun. Descompunerea este
radioactivitate. Compunerea, este inversul radioactivitatii.
Descompunerea emite radiatii. Compunerea, receptionează
fotoni! In stele, există radioactivitate si emisii de
radiatii. Aici elementele se descompun! Rezultă că, reactiile
de compunere, se desfasoară in spatiul intergalactic, acolo unde temperatura
se apropie de zero absolut si deci, radioactivitatea lipseste. Este dificil
să ne imaginăm fenomenele de compunere. Si
totusi facem presupuneri. Aici, in apropierea temperaturii de zero
absolut, atomii nu emit radiatii, dar primesc fotoni. Dacă nu
emit radiatii, inseamnă ca nici nu absob! De ce?
Nu au suficientă energie cinetică!
Zero absolut = energie cinetica 0! Ce se
intamplă cu fotonul in aceste conditii? La impactul cu un atom, fotonul
“îngheată”!
nu se reflectă! Devine hidrogen, ori îsi leagă polaritătile electrice cu
cele ale atomului - atomul include un nucleon.
In felul acesta, se formează
elemente stabile, inclusiv cele artificiale. Veritabilă cultură de atomi!
Observăm alternanta de
energie echivalentă, foton–nucleon (energie–masă).
Unitatea de energie cinetică
fără masă, a devenit unitate de energie potentială (unitate de masă).
Universul este un
oscilator, intre energia cinetică si energia potentială!
Acum putem
vorbi de formarea corpurilor cosmice. Această “materie rece”, se adună gravitational
întro sferă, in centrul său apare instabilitatea, radioactivitatea, temperaturi înalte, radiatii abundente
(explozie?) si devine nucleul unei galaxii, sau o stea. Miscarea de rotatie formează centura inertială si câmpul magnetic.
Aceste fenomene, adună materia rece pe mari întinderi,
in planul ecuatorial de rotatie. Se grupează in inele sau brate spiralate,
care se vor aduna, formând stele sau planete, in functie de masa materiei
ce se adună. Acum, stim de ce soarele
si planetele au elemente grele si radioactive în centrul lor, de ce jupiter
este o planetă specială, de ce in sistemul solar există inelul de asteroizi
imtre planeta marte si jupiter, de ce există inele si în jurul unor planete
etc.
