Presiunile fortelor centripete in univers
Forta centripet
ã si forta centrifugã constituie strctura unversului.
Cunscând aceste forte, vom întelege mai bine fenomenele produse de ele.
Noi nu suntem "atrasi" de p
ãmânt.
Presiunea fortei centripete creste spre centrul p
ãmântului
si prin acceleratia centripet
ã a materiei, cãreia îi spunem greutate.
Acceleratia centripet
ã ne comprimã spre centru, împreunã cu toatã substanta.
Presiunea (clima) de la suprafata p
ãmântului face posibilã aparitia
si dezvoltarea biosferei, a c
ãrei rod suntem si noi oamenii.
Noi oamenii rezist
ãm apãsãrii acestei forte, ne sprijinim pe picioare,
mergem pe uscat, dar pe ap
ã forta ne scufundã.
Spre centrrul p
ãmântului, presiunea produce o succesiune de alte fenomene ascunse.
Acelasi registru de fenomene este produs de forta centripet
ã si pe soare.
La suprafata soarelui, "biosfera" este reprezentat
ã de reactiile atomilor de hidroge,
care se unesc între ei si formeaz
ã elemente mai grele.
Elementele nu au "picioare", dar greutatea si forta centrifug
ã
le-a grupat în centuri de asteroizi, care au devenit apoi planete.
In sfera de gaz, forta vectorial
ã centripetã, pânã aici magneticã, devine fortã
electromagnetic
ã, acea fortã care pune în miscare de rotatie toate motoarele electrice.
Forta este electromagnetic
ã, pentru cã este privitã doar prin "gaura cheii".
In realitate sunt dou
ã forte vectoriale ortogonale
(electric
ã si magneticã) cu aceeasi directie centripetalã.
Aceast
ã tesãturã de forte vectoriele centripete, explicã cresterea
exponential
ã a preiunii spre centrul soarelui.
Incepând de la suprafat
ã spre centu, presunea acestor forte produce succesiv efecte specifice:
Pe rând, ridic
ã densitatea atomilor de hidrogen, temperatura creste, atomii se multiplicã
si densitatea, presiunea, temperatura si radiatiile cresc si mai mult.
Acesta este stratul cu temoeratura cea mai înalt
ã,
ce va coborâ datorit
ã cresterii presiunii fortelor centripete, pânã la 0K.
Urmeaz
ã stratul de plasmã cu atomii de hidrogen polarizati electric si magneic,
sub form
ã de circuite închise, care paticipã la acceleratia centripetã si la cresterea presiunii.
Oscilatiile circuitelor vectiriale ale atomilor de hidrogen sunt variatii ale energiei
si în aceeasi masur
ã sunt variatii ale presiunii fortelor lor centripete,
prin care se comprim
ã reciproc si alternativ.
In conditiile de inalt
ã presiune, variatiile pesiunilor atomice sunt anihilate.
Aceste circuite si radiatiile lor sunt prin urmare,
integrate în "plasa" fortelor centripete la temperaturi mult negative.
Aici, fortele centripe finalizeaz
ã presiunea,
integrând circuitele fortei electrice centripete în electroid.
Deci, electroidul devine un mediu f
ãrã radiatii, la temperatura zero Kelvin.
Noi, suntem si tr
ãin într-un mediu de oscilatoare si oscilatii vectoriale.
Nu avem organul care s
ã perceapã acel mediu golit de materie - energia potentialã.
In schimb, percepem efectele energiei cinetice si potentiale
care produc distrugeri si dezastre, ca "fenomene naturale".
Construim dispozitive pentru a percepe optic cele mai profunde componente ale materiei.
Nu întelegem îns
ã, cã materia este energie, iar energia nu este materie.
Energia este invizibil
ã, doar efectele sale sunt vizibile.
Imaginile întunecate sunt efecte ale energiei cinetice,
densitatea fantastic
ã a energiei potentiale.
<
>