Caracteristica materiei – reproducerea structurilor organizate

Caracteristica materiei – reproducerea structurilor organizate
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale: fortã de atragere,
fortã de respingere, directie, sens si ortogonalitate.
Prin urmare, corpurile materiale sunt structuri ale proprietãtilor vectoriale.
Materia demonstreazã proprietãti vectoriale, microscopic si macroscopic.
Cunosterea intrinsecã a acestor proprietãti este inaccesibilã, nu percepem nimic!
Cum ar spune Lavoisier, aici totul se transformã din... nimic!
Nici actiunile proprietãtii de ortogonalitate nu sunt bine cunoscute.
(Oamenii cultelor cred în lucrarea unor divinitãti, cu chipul si asemanarea lor)
Proprietãtile vectorilor interactioneazã generând legãturi cauzale – spirit.
Cu legãturile cauzale, proprietãtile vectorilor organizeazã oscilatii si oscilatoare.
Spiritul sunt legãturile care permit variatia energiei – oscilatiile.
Oficial, oscilatiile sunt cunoscute sub denumirea de „spectrul EM al frecventelor”.
In oscilatii, magnetismul produce electricitate si electricitatea produce magnetismul,
desi electricitatea si magnetismul au forme si proprietãti diferite!
Pentru electricitate se atribuie o structurã corpuscularã, cu proprietãti mecanice,
total diferite de structura magnetismului - „câmp de forte”.
Denumirile electric si magnetic au ratiunea lor, departe de aceea a propriet?tilor vectoriale.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale:
Interactiunile proprietãtilor vectoriale produc structuri,
în care oscileazã forma energiei - energia cineticã se transpune în energie potentialã
si imvers, ca în oricare alte oscilatii.
In oscilatiile energiei constã existenta insãsi! Lipsa oscilatiei este inexistenta!
Aici este „misterul” proprietãtilor vectoriale – a se produce ceva din nimic!
Oscilatiile si oscilatoarele vectoriale determinã astfel, spatiul, timpul si materia.
Oscilatiile se produc în doua moduri:
1) Transformãri ale energiei cineticã/ potentialã/ cineticã, în circuit închis.
Interactiunile produc fortã vectorialã centripetã,
energie cineticã, trnsformatã la centru în energie potentialã (electroid).
Energie potentialã se converteste la rândul ei, în fortã centripetã, energie cineticã.
In acest circuit, energia potentialã devine entitate materialã ascunsã, (electroid),
iar forta centripetã un proces natural misterios („gravitatia”).
2) Oscilatorul dublu tor stationar si oscilatorul dublu tor cãlãtor.
Oscilatorul dublu tor stationar – hidrogenul.
Energia cineticã constã în variatia dimensiunilor torului (nanometrice),
scãzãtoare (forta centripetã), sau crescãtoare (forta centrifugã).
Acest fenomen este produs de atractia polaritãtilor din circuite închise,
pe drumul cel mai scurt (fortã centripetã) si de polaritãtile din circuite deschise,
care se unesc la distantã („fortã centrifugã, expansiune”).
Energia potential? constã în densitatea mare a polaritãtilor orientate în tor.
Dublu tor oscileazã transferând alternantiv energia cineticã si potentialã intre cei doi tori.
Energia cineticã a unui tor, devine enrgie potentialã în torul cuplat ortogonal si invers.
Astfel, energia cineticã, amplitudinea, pulseazã alternativ de la un tor la altul,
„stanga dreapta” cu anumitã frecventã.
Pulsatiile sunt sursa spectrului de linii caracteristice hidrogenului.
Dacã amplitudinea unei pulsatii depãseste o anumita limitã, emite ortogonal un tor,
care isi formeazã perechea din vectorii spatiului, devenind un oscilator nou.
Acest fenomen explicã abundenta hidrogenului în univers – expansiunea.
Oscilatorul dublu tor cãlãtor.
Oscilatorul dublu tor poate fi comparat cu oscilatiile unui pendul.
Mãrind amplitudinea oscilatiilor, pendului capãtã o miscare de rotatie, în dreapta sau stanga.
In mod similar, mãrind amplitudinea uni tor,
acesta reproduce ortogonal un tor nou, cãruia îi transferã energia,
fenomenul continuând cu deplasarea liniarã si unghiulara (90o), a fiecãrei pulsatii.
Alternanta bilateralã, stanga dreapta, devine unilateralaã, spre stanga, sau spre dreapta.
Oscilatorul cãlãtor se deplaseazã cu viteza luminii si cu miscare de rotatie.
Printre altele, acest fenomen are caracteristicile razei laser.
Undele.
Undele sunt perturbatii ale stabilitãtii unui mediu, oricare ar fi acela.
Sunt un mod de oscilare a energiei cinetice si potentiale, specifice mediului,
de la perturbarea celui mai sensibil mediu, stablitatea orientãrii polaritãtilor vectoriele
dintr-un conductor (informatii), la perturbarea celui mai dur mediu,
stabilitatea polaritãtilor vectoriale orientate în electroid, sub inaltã presiune.
Undele au generat biosfera si organele de simt, fiind spectrul mediului în care trãim – clima.
Reproducerea
De la hidrogen la galaxii, toate structurile proprietãtilor vectoriale se reproduc.
Hidrogenul se reproduce cu viteza luminii si compune o stea.
In stea, hidrogenul se reproduce intens si la rândul ei. steaua desvoltatã se reproduce.
Mai intai ejecteazã substantã în jurul sãu, o centurã cu atomi grei (nebuloasã multicolorã)
care va forma bratele stelare ale galaxiei.
In acest mod, stelele galaxiilor pot deveni galaxii sau sisteme planetare.
Secventele acestui proces nu pot fi integrate, evolutia lor fiind mult prea lentã.
Surprinzãtor, centura de substantã ejectatã de stea, nu este un „abandon”!
Deci, organizarea substantei expulzate în una sau mai multe sfere, nu este aleatorie!
Este generatã în mod natural, de energia cinetica a stelei (de forta centripetã).
Forta centripetã polarizeazã EM substanta, cum sunt polarizate fulgerele în atmosfera terestrã.
Forma sfericã este un fulger globular, embrion stelar, un electromagnet.
Astfel, substanta polarizatã este comprimatã sferic, de propria energie cineticã.
(evident, substanta fiind putinã, devine doar centurã de asteroizi).
Sferele, ramân dependente permanent de energia cineticã a stelei „mam?”.
Sistemul solar aratã clar acest fenomen.