Originea energiei
Nolens, volens, revenim la definitia existenãei.
Nu avem o definitie a existentei, dincolo de… a fi sau nu.
In schimb, universul este definit de existenta a douã fundamente vagi:
Substantã si câmp de forte.
Evident, definitia este influentatã de justificarea fortei gravitationale.
Substanta la rândul ei (materia), are doua marimi fizice: masã si energie.
Adicã energia este o caracteristicã a substantei?
Substanta nu este structura energiei?
Substanta nu poate fi fundamentalã! Masa este structura energiei!
Interpretarea vectorialã
Prin existentã sau inexistentã, întelegem "ceva" sau nimic.
Existenta a început cu acel ceva, numit energie.
Energia demonstreazã proprietãti vectoriale. Energia nu este materie!
Energia, forta, miscarea sunt exclusiv interactiuni vectoriale.
Deci, energia la rândul ei constã în activitatea proprietãtilor vectoriale.
Activitatea organizeazã vectorii în oscilatii, oscilatoare, forte - miscare.
Fãrã miscare, energia este inexistenta, zero, nimic.
La dimensiunea unui oscilator, fortele vectorilor se comprimã reciproc, la presiuni enorme.
La acele presiuni, fortele devin proprietãti de solid - de substantã.
Acesta este saltul existentei, de la nimic la ceva, de la energie la substantã.
Evident, interpretarea confirmã echivalenta lui Einstein, E = mc²,

care se dovedeste a fi identitate, substanta fiind structurã de oscilatii cu viteza "c"(energie).
Substanta cu proprietãtile vectoriale produce fenomenele si legile universului:
forte; atomi; stele; galaxii; spatiu; timp; etc.
Prin absurd, universul fãrã energie devine inexistent, nimic!
Forta unitate, fortã fundamentala.
Energie - intelegerea modului în care se produce energia.
Percepem energia (efectele) cu simturile si mai putin cu ratiunea.
Pentru simturi energia este "foc, pericol".
Pentru ratiune sunt interactiuni vectoriale.
Cald, rece, luminã, intuneric, nu existã! Sunt simple oscilatii vectoriale,
Sunt relatiile spirituale ale organelor de simt cu mediul extern.
Forta de atragere sau respingere dintre doua polaritãti de vectori,
este prima forma de spirit (legaturã) si unitatea fundamentala a energiei (o cuanta).
Este o reprezentare idealã, forta fiind întotdeauna multiplã.
Organizarea fortei vectoriale unitate
Doi vectori îsi unesc polaritãtile, devin neutri si formeazã cel mai mic circuit închis.
Proprietatea de ortogonalitate extinde aceste circuite,
producând un multiplu de forte unitate - forta centripetã (acceleratie gravitationalã).
Acceleratia centripetã creste spre centru, fiind invers proportionalã cu dimensiunea.
Atomul de hidrogen
Forta centripetã comprimã circuitele ortogonale pânã la echibrul lor.
Cele douã circuite ortogonale oscileazã în jurul acestui echilibru.
Oscilatiile absoarb sau emite vectori în si din circuit, repetat cu frecventa de rezonantã.
Conectãrile si deconectãrile vectorilor în circuitul oscilant produc arc
si degajã energie sub formã de oscilatii (spectru, energie atomicã).
Pentru întelegerea fenomenului, am descris circuite vectoriale singulare.
In realitate sunt fluxuri toroidale de vectori paraleli, confinate reciproc de torul pereche.
Aici, ortogonalitatea vectorilor este originea regulei lui Ampere.
Acesta este oscilatorul dublu tor, prima entitate corpuscularã solidã - atomul de hidrogen.
Molecula de hidrogen
Doi atomi de hidrogen, îsi unesc o parte din polaritãtile deschise ale fluxurilor de vectori,
care leagã cei doi atomi.
Oscilatiile celor doi atomi, sincronizate de legaturã, formeazã o unitate.
Aceastã legãturã este spiritul, modalitatea de organizare a vectorilor.
Spirtul (legãtura), aduce în existentã (în viatã)
o nouã entitate corpuscularã solidã - molecula de hidrogen.
Când spiritul dispare, molecula moare si atomii de hidrogen redevin liberi.
Hidrogenul este deci, unitatea corpucularã care edificã astfel structuri atomice,
pânã ce spiritul devine precar, instabil - radioactivitatea.

<