Ierarhia existentei
1 – Vector existentã ==> structuri de vectori existentã ==> oscilatoare
2 – Oscilator ==> structuri de oscilatoare ==> atomi
3 – Atom ==> structuri de atomi
- nebuloase
- stele
- galaxii
- ...

1 - Vector existentã.
Câmpului vectorial, îi percepem numai proprietãtile de spatiu - spatiul vid, eterul.
Pe intervalul de orientare de la antiparalel la paralel, vectorii isi exercitã proprietãtile de polaritate si fortã, în tendinta de revenire la orientarea neutrã. In acest interval, vectorii au orientarea unui câmp de forte - FLUEN. Il cunoastem ca magnetism si electricitate pentru efectele lor, sau electromagnetism, pentru interdependenta lor.
2 - Oscilator
Existenta oscilatorului, este existenta proprietãtilor de substantã - atomul de hidrogem.
Existenta oscilatorului, este functionalitatea - spiritul proprietãtilor vectorilior.
Când spiritul dispare, vectorii oscilatorului redevin neutri - spatiu vid. Oscilatorul este spirit! Substanta este spirit!
Dacã proprietãtile oscilatorului sunt functionalitatea proprietãtilor vectorilor, putem gândi, cã si proprietãtile vectorilor, sunt la rândul lor, functionalitatea a ceva inaccesibil perceptiilor noastre.
Inductie. Oscilatorul este inclus în câmpul vectorial - în spatiu.
Variatia amplitudinii oscilatiilor, este o extindere/restrângere a conturului polarizat, în câmpul vectorial neutru - polarizare/neutralizare/polarizare/neutralizare/…
Deci, dilatare/contractare = fluen/eter/fluen/eter/…
Fluenul nu se deplaseazã! Fluenul îsi propagã polaritatea! Se deplaseazã informatia, cu viteza "c" - inductia. Asa cum se propagã si undele si curentul electric.
Limita maximã. Când polaritatea oscilatorului absoarbe o "altã polaritate", cele douã polaritãti se compun si amplitudinea oscilatiei creste peste limita maximã si se desprinde prin inductie un oscilator cãlãtor - se emite o undã.
Limita minimã. Este amortizarea oscilatiilor, pânã când cei doi tori au vectorii cu polaritãtile total închise, deci fãrã forte - oscilator blocat (neutron).
Concluzii:
- Toate proprietãtile substantei, sunt ipostaze de fluen.
- Toate fenomenele naturii, sunt interactiuni de fluen.
- Natura este existentã efemerã.
- Natura este timp!
- Timpul este existenta! (mãsura existentei - viata)

Spatiu fãrã impuritãti
Cum percep spatiul? Spatiul este existenta. Spatiul este finit, omogen, si discret, deci are o structurã, este tridimensional si nu are dimensiunea timp.
Proprietãtile lui, sunt demonstrate de propagarea luminii.
Spatiul are multiple interpretãri de forma "câmp". Exemplul elocvent este eterul.
Eterul este interpretarea spatiului
Proprietãtile eterului, sunt proprietãtile spatiului. Spatiul este "câmp neutru", care poate fi polarizat, asa cum un izolator poate fi "electrizat". Polarizarea spatiului, este fenomenul fundamental ce adaugã existentei dimensiunea timp si proprietãtile de substantã:
elasticitate, duritate, interactiune, etc.
Spatiul polarizat, este "spatiu mobil" în spatiul fix, din care face parte.
Spatiul polarizat, este FLUEN.
Toate legile dinamicii isi gãsesc explicatiile în mobilitatea spatiului polarizat.
Pamântul, soarele, galaxia, universul, sunt toate spatiu polarizat în continuã miscare (Mach).
Prin urmare, nu existã referintã, spatiu fix, între bratele interferometrului lui Michelson. Spatiu fix nu existã!

Demonstratie
Cele douã curbe antagoniste din desenul alãturat, reprezintã viteza miscãrii de rotatie în vârtejul solar, dar au si alte interpretãri.
Spre exemplu, curba de culoare neagrã, exprimã si actiunea spatiului polarizat (electric si magnetic), cu imensele forte centripete si efectele lor.
Curba de culoare albastrã, aratã si efectele fortelor centripete - radiatii si efectele lor.