Fluen
=> oscilatii => corpuscul => vibratii =>
unde
Sunt cunoscute experimentele lui Christiaan Huygens prvind fenomenul de
propagare a vbratiilor pornite dintr-un centru pe luciul de apă, cu "unduiri"
circulare la suprafată si având un "front de unda circular". Este
o imagine "tip" sau "tipar".
Huygens, a observat ca lumina are proprietăti de
undă, reflexie, refractie si interferentă. Numai că, ideea
de rază de lumină, cu propagare în linie dreaptă, genera confuzie si presupunea
singularitate, proprietăti care "nu se potriveau tiparului".
Exact aceste proprietăti, erau argument în teoria corpusculară a lui
Aceeasi discrepantă o constata două secole mai târziu
si Louis de Broglie. El sustinea totusi, că particula
trebuie să fie "un
pachet de unde speciale, care nu se împrăstie în spatiu".
Modelul atomic fluenic, oscilatorul dublu-tor (atomul de hidrogen), este chiar un "pachet de Broglie", dar este un pachet
de spatiu polarizat - "unde
speciale".
Are structură, functionare, stabilitate si proprietăti de corpuscul, explicabile logic si experimental. Capacitatea de tranzitie a energiei, absorbtie/emisie, este parte integrantă a oscilatiior (functionare si stabilitate). Cu intrare prin polaritatea electrică (pozitivă si negativă) si iesire prin fiecare din cei doi tori (induce perechi). Oscilatorul emite propria frecventă, strict dependentă de energia absorbită (de curentul electric!). Este exact principiul de functionare al oricărui circuit oscilant de iesire, care transformă pulsatiile curentului din antenă, în oscilatii ale spatiului polarizat (unde electromagnetice). Atât oscilatorul stationar emitător cât si oscilatorul călător emis, sunt corpusculi, diferentiati de amplitudinea oscilatiei.
Amplitudinea
fiind energia oscilatorie, care poate fi variabilă (de dilatare), sau fixă,
totală (de propagare).
Torii oscilatorului stationar îsi transmit energia oscilatorie reciproc,
alternativ si echilibrat. Torii oscilatorului călător, se induc (se emit)
reciproc, consecutiv, ortogonal si unidirectional, conservând astfel, amplitudinea
de propagare (lungimea de undă).
Oscilatia este asemeni unui pendul, a cărui amplitudine
intră în miscarea de rotatie elicoidală perpetuă si constantă.