Incalzirea globalã, cauzã si efect.
P?mântul a fost la început o sferã gazoasã, în evoluatie continuã, ajungând
acum la "varsta" de sferã cu scoartã solidã, cu biosferã si civilizatie umanã.
Civilizatia este ingrijoratã cã planeta ei începe sã facã"febrã", numidu-o
încãlzire globalã. Cunoscând structura planetei, întelegem mai bine si
fenomenul încãlzirii globale. Energia globalã este adusã de substanta
acceleratã in atmosferã. Planeta noastrã este o strcturã vie, interactiuni ale
energiei cu cu proprietãti vectoriale si activitate relativ echilibratã.
Incalzirea globalã este iesirea din acest echilibru, explicat numai prin
cunoasterea functionãrii planetei. Pãmântul este un electromagnet, circuite
ortogonale de stãri cinetice si potentiale ale energiei (magnetism si electricitate).
Circuitul electric acum electroid, este starea potentialã a energiei si sursa
câmpului magnetic acum fortã centroidalã este starea cineticã a energiei si
sursa electroidului. Câmpul magnetic este o fortã, detectabilã acustic atunci
când polaritãtile alterneazã (cu 50 Hz). Deci, forta centroidalã, starea cineticã
a energiei (tensiunea U), accelereazã substanta spre electroid si presiunea
creste exponential. Când presiunea U în substantã ajunge la miliarde de volti,
toate oscilatiile energiei cinetice sunt descompuse în vectori indusi exclusiv în
densitatea circuitelor ortogonale ale energiei potentiale (magnetice si electrice).
Surpriza este gradientul temperaturii, care descrie o curbã diferitã, ca efect al
cresterii presiunii si care determinã variatia lungimiilor de unda ale oscilatiilor
substantei. Rezultã cã viteza oscilatiilor vectoriale este proportionalã cu viteza
luminii si invrs prportionalã cu presiunea acceleratiei centroidale (EM).
Astfel, cresterea presiunii vectoriale U, controleazã viteza oscilatiilor vectoriale
(viteza luminii!!!), adicã spectrul oscilatiilor - temperatura. Aici este fenomenul
surprizã, controlul gradientului prseiune, tensiune U, asupra orientãrii
polaritãtilor atomice. Aparent este surprizã, fenomenul fiind exact inductia
lui Faraday. Numai cã, la nivel macroscopic polaritãtile substantei sunt
orientate pe diretia circuitelor fortei centroidale (electrice si magnetice), pânã
la ultima oscilatie - 0K. Deci, temperatura in centrul pãmântului este zero absolut.
In atmosferã, forta centroidalã stabileste un echilibru pe verticalã al gazelor
emanate natural de activitatea planetei. Substantele emanate în atmosferã
de actvitatea umanã sunt energie, întoarsã înapoi de acceleratia centroidalã.
In acest mod, forta centroidalã se amplificã, amplificând si energia potentialã
a electroidului (I este direct propartionalã cu U), respectiv temperatura
pamantului. Campul magnetic terestru este energie cineticã,
forta centroidalã si sursa asa-numitei "radiatii cosmice". Interatiunile
acestor energii uriase cu gazul emanat în atmosferã produc caldurã,
prin efectele arcului electric. Acest fenomen este prezent si în atmosfera solarã,
în coroanã, unde acceleratia centroidalã si vântul solar, ridicã temperatura
la miloane de Kelvin. Deci sursa încãlzirii globale este în "plapuma" de gaze
emanate de civilizatia umanã dar, si gaze emanate de interactiunea radiatiei
solare cu suprafetele desertifcate de civilizatie. Societatea umanã continuã
obiceiurile societãtii primitive, amplificate de mijloacele tehnice performante:
Organizarea socialã pe criterii de etnie si limbã, cu steguri, granite si chiar ziduri,
cu mijloace de apãrare si atac. Instituiri de aliante ale acestora,
"doar in scop defensiv".In aceste conditii civilizatia umanã nu poate opri
trendul încãzirii globale, dimpotrivã, aceste actiuni si amenintãri
în societatea umanã conduc la grãbirea extintiei biosferei.
<
>