Efectul
Seebeck
Douã segmente de semiconductori P si N sunt sudate la capete.
Circuitul format are polaritãtile electrostatice opuse, deci, se resping.
Incãlzind una din jonctiunile sudate, se produce curent electromagnetic,
iar cealaltã jonctiune se raceste. Acesta este efectul Seebeck.
Interpretarea vectorialã.
Senzatile de cald si rece sunt oscilatii electromagnetice ale atomilor, sau
emise de acestia.
Deci, oscilatiile electromagnetice dispar la o jonctiune si apar in cealalta.
In jonctiunea incãlzitã apar oscilatii, se dilatã, atomii
absorb si emit oscilatii, amplitudinea oscilatiilor proprii variazã,
curentii legãturilor atomice se rup,
produc arc electric si polaritãtile lor se orienteazã omnidirectional.
.
Astfel, polaritãtile celeilalte jonctiuni închid un circuit electromagnetic
si se rãceste.
Curentul continuu stabilit, are potential si intensitate de scurt-circuit.
Efectul Seebeck transformã cãldura în electricitate si
polarizare termicã.
Dispozitivul a devenit electromagnet.
Efectul Peltier
Peltier alimenteazã electric acelasi dispozitiv si produce polarizarea
termicã.
Efectele sunt determinate de interactiunea curentului electric, specifice
celor douã jonctiuni.
Alimentâd direct o jonctiune, curentul gãseste acolo o structurã
superconductivã, polaritãtile atomilor fiind déjà
orientate fãrã rezistentã.
Atomii absorb cu usurintã
oscilatiile electromagnetice, fãrã a emite, energia lor fiind
la nivel minim.
Fenomenul este axact invers la cealaltã jonctiune.
Efectele aratã realizarea structurilor supraconductoare, reci,
numai prin închiderea electronilor în cusca lui Faraday.
