Fluen

Sa ne imaginam un experiment cunoscut. Intr-o incinta vidata, analizam comportamentul fenomenelor ce ne intereseaza (fig.19). Cunoastem ca in aceste conditii, fenomenele electrice si magnetice, respectiv campul electric si campul magnetic se manifesta. Adica interactioneaza si inca foarte bine, ba este chiar mediul lor preferat. La fel si fenomenele gravitationale, undele radio, radiatia luminoasa cu tot spectrul ei si inca alte radiatii. O parte din aceste fenomene, cum ar fi campul creat de un magnet permanent, sau de un corp electrizat, nu au variatii in timp, dar au directie si sens de orientare. Deci, in orice punct al acestei incinte, aceste campuri prezinta informatii concrete , in primul rand despre directie si sens de orientare. Undele electromagnetice scoase in evidenta de ecuatiile lui Maxwell, sunt modificari de orientare ale celor doua campuri, electrice si magnetice, ce isi schimba directia si sensul de orientare cu o anumita repetitie in timp, cu o anumita frecventa, care de fapt le caracterizeaza Aspectele redate de acest experiment, pot fi privite si altfel, asa cum spunea chiar Maxwell. Adica toate fenomenele observate in incinta vidata, sa aiba ca suport, un singur tip de camp. Acest camp trebuie identificat chiar de acest experiment, in care s-au intalnit toate presupunerile anterioare, incepand cu eterul lui Aristotel, eterul purtator al luminii, eterul cosmic al lui Newton si eterul electromagnetic. Importanta nu este denumirea, ci unghiul de vedere comun acestor fenomene si toate proprietatile ce se ingemaneaza. Inseamna ca fiecarui tip de camp, electric, magnetic, electromagnetic, gravitational, etc., ii corespunde un "aranjament spatial specific" al componentilor acelui camp comun, care prezinta proprietati reale si materiale.

Sa incercam sa desprindem proprietatile acestui camp comun, din proprietatile comune ale campurilor amintite.

1)         Orientare in directie si sens.

2)         Ordonare in cercuri inchise.

3)         Viteza de propagare a orientarii "c".

4)         Transmite energie.

5)         Este un camp universal.

Am numit acest camp, FLUID ENERGETIC si mai pe scurt, "FLUEN". Fluen, sau fluid energetic, deoarece el poate transmite energie, pe langa alte informatii ce le poate transmite prin perturbarea orientarii componentilor campului, care pot fi imaginati ca minusculi vectori, cu proprietatile aratate. Einstein spune ca materia se poate transforma in energie. Odata eliberata aceasta energie, ce se intampla cu materia, cu masa materiala initiala? Sa luam exemplul fenomenului de anihilare a unui electron cu un pozitron (fig.20a). Anihilarea reciproca elibereaza energie, regasita in perturbarea campului electromagnetic, respectiv a fluenului. In urma acestei reactii, cele doua particule au disparut. Au disparut ca forma, dar s-au transformat in camp. Acest camp care presupunem ca este fluenul, ar trebui sa fie o stare de existenta a materiei, fenomenul petrecadu-se si invers, deci a cincia stare de agregare a materiei si probabil cea mai raspandita in univers. De aici se desprinde inca o proprietate a acetui camp, o permanenta relatie cu celelalte stari de agregare a materiei. Sintetizand, in incinta vidata, toate fenomenele ce se manifesta, pot fi considerate IPOSTAZE ALE FLUENULI. Campul electric, campul magnetic, gravitational, electromagnetic, pot fi interpretate ca moduri specifice de orientare spatiala, sau perturbare a fluenului. Dar, nici unul din aceste campuri nu exista ca atare, de la sine, ci sunt induse, imprimate de o "matrita", care este chiar materia aflata in celelalte stari de agregare, solida, lichida, etc. Materia solida spre exemplu, are proprietatea, in functie de structura sa, de a induce orientarea fluenului in ipostaza de camp electric, magnetic, gravitational, sau toate deodata.. Inseamna ca, in incinta vidata din care am scos toate corpurile de proba, avem deja un mod de orientare a fluenului, imprimat de proprietatile peretilor din care este construita incinta (fig.20b).

Particulele elementare, ipostaze ale fluenului

Dat fiind faptul ca fluenul apartine universului, ca forma de existenta a materiei in starea de camp, ca de altfel si celelalte stari de agregare a materiei, se desprinde presupunerea, ca materia, particulele elementare, sa aiba ceva comun cu acest camp, sau sa fie chiar in sine o forma de manifestare a fluenului (fig.20c). Ideia nu este chiar atat de noua, dupa cum cunoastem, Faraday arata despre campul electric si campul magnetic, constatarea ca sunt entitati materiale si ca energia acestor campuri consta in proprietatea de a se deforma a eterului electromagnetic. In 1897 J.J.Thomson in experimentul de detrminare a raportului sarcinei electrice si masei electronului, a observat ca sarcina electrica are inertie datorita campului electromagnetic pe care ea insasi il produce si a reusit sa calculeze "masa electromagnetica" a unei sfere incarcate, constatand ca aceasta masa variaza cu viteza. Tot atunci, J. Larmor considera "posibilitatea ca masa oricarui corp material sa nu fie altceva decat masa electromagnetica" Louis de Broglie (1925) concepe particula materiala ca un pachet de unde speciale, care nu se imprastie in spatiu. Reamintim deasemeni pe Einstein cu celebra echivalenta E=mc². Toate aceste aspecte si multe altele, ne indreptatesc sa sustinem aceasta ipoteza. Se pune acum problema, com se pot ordona constituientii fluenului, pentru a da forma unui nucleon si pentru a-i conferi toate proprietatile dovedite fig.21. Intre proprietatile fundamentale ale nucleonului, situam stabilitatea in primul rand, apoi capacitatea de a se lega intre ei, pentru a forma nucleul atomic si celelalte proprietati.

Din punct de vedere geometric forma ar putea fi:

- Sferica.

- Discoidala.

- Toroidala.

Forma trebuie sa fie de fapt, o relatie logica intre proprietatile nucleonului si proprietatile fluenului ce il compun. Forma sferica nu justifica aceasta logica, nu se poate imagina un ghem de vectori, care sa aiba proprietatile nucleonului si proprietatile fluenului in acelasi timp, motiv care desfiinteaza teoretic si practic aceasta forma. Forma discoidala, presupune o miscare de rotatie in campul fluenic, implicand un permanent consum de energie, alaturi de carentele formei sferice. La forma toroidala se poate vorbi de compatibilitate cu proprietatile fluenului, considerand-l ordonat in cercuri inchise odata in lungul torului, ecuatorial si inca odata prin interiorul torului, adica polar. Aceste doua posibile orientari ale fluenului, sau o compunere a lor, ar putea conferi nucleonului, proprietati ce tin de polaritate, dar nu justifica marea stabilitate si insusirea de asociere in nucleu. Modul cum se inchide fluenul in forma toroidala, proprietatile fluenului, modul cum circuitul electric in bobina unui transformator cu tole "O" genereaza circuitul magnetic in miez si invers, conduc la o alta interpretare a formei nucleonului, constituit din doi tori care trec unul prin interiorul celuilalt (fig.22a). Putem numi aceasta forma, "orientarea cuplata a fluenului", observand ca orientarea unui tor este conservata de celalalt. Proprietatile acestui nucleon, raportate la proprietatile fluenului, nu numai ca sunt compatibile, dar devin chiar naturale, coerente. Forma, dimensiunile si comturul acestui nucleon, ar trebui sa fie impuse tot de proprietatile fluenului. Analizand forma, observam ca fiecare tor are o portiune care se afla in interiorul celuilalt si alta care se afla in exterior. Portiunea din exterior, are tendinta de a se desfasura in jurul celuilalt tor, dar nu se poate extinde decat jumatate din circonferinta, pentru ca si celalalt tor are aceeasi tendinta, astfel ca fiecare va imbraca jumatate din celalalt (fig.23a). Configuratia acestui nucleon ar trebui sa prezinte patru poli, sau patru zone in care ar putea sa se ataseze alte formatiuni fluenice, situate la intrarea si iesirea celor doua axe imaginare ce pot insira cei doi tori. Pe una din axe apar polaritati simple, adica exista un sens comun de intrare si altul de iesire, in timp ce pe cealalta axa, polaritatile sunt mixte. Aceasta ar putea face ca axele sa nu fie strict perpendiculare. Conturul, din cate se intelege din proprietatile fluenului, nu poate fi limitat (fig.23b), sau apreciat cu o anumita dimensiune, asa spre exemplu, cum nici zona campului magnetic imprimat de un magnet permanent, nu prezinta o dimensiune sau contur. Se pot trasa insa o infinitate de contururi, pe diferite nivele, care din punct de vedere al orientarii fluenului in aceste sectiuni, trebuie sa prezinte variatii atat ca

forma cat si putere de interactiune. Aceasta ar putea fi o cauza pentru forta ce trebuie invinsa de catre doi nucleoni, sau doi atomi, in reactia de fuziune. La polaritatea nucleonului, participa ambi tori, astfel ca orientarea fluenului la fiecare pol simplu, ar trebui sa fie sub o forma turbionara, dupa modul cum participa fiecare tor la formarea acestor poli. Acestea ar putea fi si puternicele punti de legatura intre nucleonii unui nucleu, dar tot acesti poli pot fi si locurile unde se pot forma si pastra tori secundari care ar putea fi chiar electronii. Daca electronii sunt identificati cu simpli tori fluenici, atunci ei nu pot fi stabili decat in miscare, sau atasati de nucleoni. Se observa ca un astfel de electron are si polaritate negativa si polaritate pozitiva, manifestarea uneia sau celeilalte polaritati, fiind functie a sensului deplasarii si a polaritatii potentialului de atractie sau accelerator. Un astfel de electron-tor, se mentine atasat de un nucleon, prin fortele polare centrale ca forte de atractie. Pozitia de echilibru poate fi pastrata de raportul dintre aceasta forta de atragere si fortele de respingere dintre torul electronului si extremitatile torilor nucleonului, de care tinde sa se apropie, ca forte ale fluenului cu acelasi sens de orientare (fig.22c). Miscarile electronului in aceasta situatie, fiind oscilatii de apropiere sau departare de nucleon. Aceasta ar urma sa fie imaginea atomului de hidrogen (fig.22b). Radiatiile electromagnetice fiind perturbatii de orientare ale fluenului, atat nucleonul cat si electronul pot fi influentati de aceste perturbatii, determinand cresterea amplitudinii miscarii electronului, sau chiar desprinderea lui de nucleon. La randul lor, oscilatiile electronului pot modula fluenul inconjurator. In aceasta viziune, emisia si absorbtia perturbatiilor fluenice, a radiatiilor, capata un inteles fizic atat in mecanica clasica, cat si in mecanica cuantica si ondulatorie. Aceste perturbatii ar putea fi transmiterea din aproape in aproape, a informatiei privind ordonarea pe o anumita directie a fluenului. Iata o posibila explicatie a limitei vitezei luminii. Particulele elementare, cu toata gama sub care se prezinta, trebuie sa fie rezultatul degradarii formatiunilor fluenice de baza, respectiv nucleonul si electronul, sau efecte ale interactiunilor lor cu fluenul. Prin "formatiune fluenica" intelegem de fapt o concentratie a campului fluenic orientat, orientarea cuplata conferindu-i stabilitatea si starea de "pachet". Logic, orientarea cuplata nu permite unei astfel de formetiuni "sublimarea", trecerea linistita in starea de camp, ci mai intai va trece prin stadiul de "radiatii", fie si pentru o fractiune infima de timp, procesul fiind o destramare, o "despachetare", sau o transformare functionala. Numarul mare de particule inregistrate, se explica si prin faptul ca analizele particulelor elementare se fac prin metode de distrugere, bombardarea nucleelor de catre particule accelerate la viteze foarte mari si apoi detectarea si identificarea fracmentelor (fig.18). In aceste conditii, "particulele" ar trebui sa se imparta in doua grupe mari, una cu formatiuni toroidale, care sunt deviate in campul magnetic si alta pur ondulatorie, cu diferite lungimi de unda.

Modelul fluenic al atomului si nucleului sau

Mai multi nucleoni uniti pentru a forma un nucleu, pot ocupa un loc in interiorul nucleului - adica toate cele patru puncte de legatura sa fie stabilite cu nucleonii nucleului (neutron) - sau la suprafata nucleului, cand mai raman unul sau doua puncte de legatura disponibile pentru a lega alti atomi (proton), sau sa-si pastreze un electron (fig.24). Aceste puncte isi pot pastra denumirea de "sarcini electrice" dar , in aceasta viziune, electronul contine si sarcina negativa si sarcina pozitiva, adica si fata si spate. Faptul ca electronul este negativ, denota pe de o parte ca numai o polaritate a nucleonului are insusirea de a forma si pastra un tor secundar - electron - iar pe cealalta parte, ca interactiunea cu campul magnetic nu poate desprinde electronul decat cu "spatele", celalalt sens fiind afundarea lui in nucleon, iar in timpul deplasarii, el "gliseaza" pe liniile de camp, pastrandu-si pozitia. Privind atomul din acest punct de vedere, este clar ca numarul punctelor de legatura ramase disponibile pe suprafata atomului, respectiv a nucleului, care sun in masura ca impreuna cu alti atomi sa formeze o retea, sunt in functie de numarul de nucleoni ce intra in compunerea atomului respectiv si de modul de aranjare in nucleu. <Este logica si aranjarea cu o cavitate centrala>. Localizarea punctelor de legatura pe suprafata atomului, va fi dasigur, proprie fiecarui element, ceeace explica legaturile chimice spatiale specifice. Explicarea intuitiva a stabilitatii pozitionale a punctelor de legatura, oferita de acest model, aduce lumina asupra proprietatilor chimice si fizice ale elementelor si compusilor lor.

Miscarea corpurilor in fluen

O formatiune fluenica orienteaza fluenul inconjurator catre infinit fig.25.

Un corp, insemnand o multime de formatiuni fluenice si el va orienta fluenul inconjurator catre infinit. Un corp pus in miscare, antreneaza modificarea orientarii fluenului inconjurator, potrivit directiei si sensului miscarii. Schimbarea starii dinamice a corpului, accelerare, franare, schimbarea sensului sau directiei de deplasare sau miscare, induce modificarea orientarii fluenului. Orice modificare in orientarea fluenului, spuneam ca inseamna energie. Un corp pus in miscare, "depoziteaza" energie in fluenul inconjurator, sub forma orientarii acestuia in directia si sensul miscarii - inertia. Impulsul primit de corp, a fost trnsferat fluenului, care va conserva miscarea. Miscare - inertie; Inertie - miscare? (fenomenele ar putea fi reversibile!).

Miscarea rectilinie uniforma a unui corp.

Ne aflam pe "terenul" primei legi a dinamicii. Pastrarea cantitatii de miscare in acest caz, se afla in orientarea longitudinala a fluenului inconjurator fig.26. O schimbare a directiei, inseamna modificarea orientarii fluenului, alta forta, alt "depozit" pe noua directie.

Un corp aflat intr-o miscare de rotatie fig.27.

In miscarea de rotatie, orientatrea longitudinala a fluenului, este inlocuita cu orientarea circulara a campului controlat de el. Forma difera, fondul ramane acelasi.

In cazul sistemului solar fig.28, miscarea circulara a soarelui, cu ordonarea circulara a campului controlat de el, curbeaza si ghidurile de deplasare ale planetelor aflate in planul de rotatie. Orbita fiecarei planete, fiind rezultatul compunerii permanente a efectelor celor doua tipuri de miscare si ordonare a fluenului. Miscarile planetelor pot fi considerate in aceasta interpretare, miscari inertiale rectilinii. Faptul ca planetele nu descriu traiectorii circulare, poate arata pe de o parte ca starea actuala este doar o secventa din lungul sir de transformari ale materiei si deci si ale sistemului solar, iar cealalta parte, ca exista o evolutie, de la orbita circulara in planul ecuatorial (inelele), care inseamna curbarea sub forma de cerc a ghidului de deplasare al corpurilor, ca inceput de formare al planetei si pana la orbite eliptice foarte alungite, cu abateri mari de la planul ecuatorial, avand ca limita ruperea definitiva a interactiunii (cometele).