Motorul fluenic este un sistem de propulsie pentru
nave aerospatiale. Desi titlul inventiei contine notiunea de "motor",
aceasta nu are nimic comun cu mecanica motoarelor cu ardere interna sau
externa. Ea apartineexclusivfiziciielectronice.
Loculmotoruluifluenic in realitateatehnica.
Fiecare mediu (stare de agregare a materiei), isi
are un sistem propriu de propulsie, determinat de proprietatile sale fizice
si formeaza transporturile terestre, maritime, aeriene si spatiale. Un sistem
de propulsie are doua parti esentiale:
a)
Forta, sau actiunea, cu rol de mobil.
b)
Drumul, mediul, cu rol de referential, de sprijin si partener de interctiune
al fortei.
Intre aceste doua parti, exista obligatoriu un intermediar,
care face compatibila interactiunea fortei cu drumul – o interfata.
Din acest punct de vedere, diferentierea sistemelor
de propulsie, o face chiar interfata, astfel:
oMediul solid, actiune mecanica, interfata
roata
oMediul lichid, actiune mecanica, interfata
– jetul de apa
oMediul gazos, actiune mecanica, interfata
– jetul de gaze
oMediul cosmic, actiune mecanica, interfata
– jetul de gaze
Dar, interfata mediului atmosferuic, nu poate fi
compatibila cu mediul casmic!
Mediul cosmic nu are un sistem propriu de propulsie!
Aiciesteloculmotoruluifluenic.
Sistemul
de propulsieaerospatial
– motorulfluenic.
a.Forta, actiunea – electronica.
b.Drumul – campul cosmic
(fluenul).
Interfata
– antena, primeste sarcini electrice variabile si emite unde electromagnetice.
Elaborarea acestui sistem de propulsie a fost posibila
dupa identificarea calitatii de "drum" a spatiului cosmic – fluenul.
Notiunea de fluen (fluid energetic), include toate notiunile de camp, ca
ipostaze ale sale. Fluenul este mai pe larg definit in lucrarea "Materia
nod al infinitului?"
Motorulfluenicnu arepiese in miscare.
Motorul fluenic este un sistem de propulsie pur electronic.
Motorul fluenic isi exercita forta de propulsie electromagnetica
, pe intreaga suprafata exterioara a mobilului, spatial catre infinit.
Practic este vorba de o capsula sferica (sau alta
forma), un mobil, care interactioneaza cu "drumul", cu acel mediu
realmente existent pretutindeni (in care se manifesta spectrul electromagnetic),
prin intermediul unei retele de pertuebatii fluenice (electromagnetice),
dispusa rigid pe intreaga suprafata exterioara a mobilului - interfata acestui
sistem de propulsie.
Dam in continuare, compunerea si functionarea unei
variante de realizare experimentala a acestei inventii, folosindu-ne de
desenele din figurile 1….6, care reprezinta:
Fig.1, o schita generala a mobilului (M), cu dispunerea
retelei de propulsie pe invelisul exterior (4), compusa din inelele (I).
Fig.2, un desen care reprezinta incorporarea antenelor
(1), (sectiuni in inelele x,y,z) in invelisul (4) al mobilului (M) si proiectia
pe grafic a ansamblului de unde generate.
Fig.3, schema conexiunii unui amplificator de putere
(12) cu sarcina sa – antena (1), pentru a forma un inel (I).
Fig.4, detaliul a) al graficului din Fig.2, in care
se evidentiaza in mod teoretic fenomenul motor (5).
Fig.5, mobilul (M), detaliu de montaj – 1 antena;
4 invelis izolator; 14 Cpsula din metal cu functiile: structura de rezistenta,
suport de montaj pentru amplificatoare, reflector pentru antene, ecran protectie
radiatii.
Fig.6, instalatia energetica – schema bloc – 1 antena;
12 amplificatoare de putere x.y.z; 20 sursa de alimentare cu energie electrica
(acumulatoare); 21 generator de frecventa de referinta; 22 bloc de comanda;
23 defazoare; 24 comutator electronic, activeaza un defazor, blocand pe
celalalt si invers, facand ca cele dou grupari de amplificatoare (inele)
sa transmita in antene, fie faza normala (defazor blocat), fie defazarea
(defazor activ), comandand propulsia inainte sau inapoi (sensul deplasarii).
Motorul fluenic nu este un obiect compact, detasabil,
el este un ansamblu de elemente functionale fixe, incorporate in structura
invelisului mobilului (M) si care genereaza forta de propulsie.
Acest ansamblu cuprinde:
-Mobilui (M) Fig.5
-Un generator de frecventa de referinta (21)
-Un amplificator de putere (12) cu sarcina sa – antena
(1)
-Acumulatoare (20) Fig.6
Mobilul (M) cu invelisul izolator (4) si carcasa
metalica (14), au rol de suport Fig,5. Generatorul de frecventa de referinta
(21) si amplificatorul de putere (12) nu se detalieaza, fiind o problema
de optiune a electronistului, ele fiind larg folosite in multe alte scopuri
(radar, telefon mobil, etc.). Electronistul este in masura sa aleaga solutiile
cele mai potrivite pentru a scoatea in antena parametrii necesari: frecventa,
faza si putere.
Realizare
Odata pus la punct amplificatorul de putere (12)
cu antena in rezonanta cu frecventa folosita, se fixeaza pe capsula metalica
(14) fig.5 in mii de exemplare identice, iar antenele (1) care sunt secmente
de conductori electrici, vibratoare electronice, se monteaza pe invelisul
(4) fig.5 insiruite sub forma de inele (I), fig.3, concentrice cu axa de
simetrie N-S a mobilului (M) fig.1. Un astfel de inel, compus din inserierea
antenelor (1), se comporta ca o spira inelara, parcursa in faza si frecventa
de curentul injectat in fiecare antena de amplificatorul sau. Inelele (I)
se dispun in ordinea fazelor x,y,z, care se repeta consecutiv pe invelisul
(4) al mobilului (M) de la N la S fig.1, distanta intre inele fiind o treime
din lungimea undei folosite (centimetrice). Diferentierea inelelor in cele
trei faze, se face prin calibrarea fazei pe una din pozitiile x,y,z, la
momentul transferului energiei in antena. Se intelege, tot electronistul
stabileste momentul defazarii, ca si modalitatea de cuplare a antenei. Totalitatea
ntenelor stfel dispuse, formeaza reteaua de propulsie a mobilului (M) –
interfata acestui sistem de propulsie. Prctic, interfata este esenta acestei
propulsii. La amplificatoare se aduce frecventa de referinta de la generatorul
(21) fig.6 si curentul de alimentare de la acumulatoare (20).
Functionare
La cuplarea alimentarii, generatorul (21) trimite
frecventa de referinta la mplificatoarele (12), acestea o prelucreaza, o
amplifica in curent si tensiune, iar la transferul catre interfata, o calibreaza
pe una din fazele x,y,z (120o intre faze).
Functionare interfata
Interfata transforma parametrii primiti – frecventa,
faza si putere – in unde electromagnetice (perturbatii fluenice) de aceeasi
frecventa. Cum inelele (I) corespunzatoare fazelor x,y,z, primesc impulsurile
decalate in faza fig.2, iar distanta intre inele fiind o treime din lungimea
de unda, sccesiunea polaritatii campului electromagnetic indus de fiecare
inel (I), genereaza unda de faza (9) cu sensul de deplasare (10) fig.4.
In conditiile date mai sus, viteza undei de faza (9) va fi vitaza de propagare
a undelor electromagnetice – viteza luminii. Marind foarte putin frecventa,
viteza undei de faza (9) tinde sa depaseasca viteza luminii. Cum fluenul
(8) se comporta ca un solid rigid la aceasta viteza de interactiune, ca
si unda (9), apare forta de reactie (7), ca forta electromagnetica de respingere,
raspuns la forta (6) a undei (9), in incercarea de a depasi viteza lumunii.
Dar forta (6) este chiar actiunea inelelor (I), respectiv a antenelor (1),
care vor prelua forta de reactie de pe fronturile (5) ale undei (9) realizand
propulsia in sensul (3).
Fenomenul descris, se petrece in toata reteaua de
antene (interfata), care acopera intreaga suprafata exterioara a mobilului
(M) si prin campul electromagnetic antrenat de unda de faza (9), se formeaza
ecranul dinamic (2), care interactioneaza cu campul electromagnetic spatial
catre infinit si realizeaza propulsia, forta motoare fiind fenomenele de
reactie de respingere electromagnetica de pe fronturile de unda (5). Motorul
fluenic, interfata acestui sistem de propulsie electronica, exploateaza
exact fenomenele caracteristice campului spatial, care reflecta calitati
de "drum", prin spectrul electromagnetic si dinamica corpurilor
cosmice. De aici compatibilitatea interactiunii si eficienta asteptata.
De fapt, calitatea de "drum" a campului cosmic este pusa in valoare,
chiar de catre fenomenele ecranului dinamic (2). Manifestarile ecranului
dinamic (2), el in sine o noutate, pot presupune si surpriza altor fenomene,
care deja se subanteleg:
-Sa "ascunda" mobilul, cel putin partial,
din punct de vedere gravitational.
-Induce spatial fenomenul de inertie, pe directia
de deplasare si ca urmare deplasarea mobilului , ca reversibilitate a celor
doua fenomene – impuls inertie – facand controlabila inertia.
In scopul asigurarii manevrelor necesare pilotarii
unui mobil echipat cu motor fluenic, este necesara si suficienta, gruparea
retelei de propulsie intr-un numar convenabil de module, care vor fi comandate
diferentiat in putere si sens faza, potrivit manevrei dorite.
Comparatii
1.Daca jetul reactiv al motorului
de racheta atinge viteza de 4 km/s, interfata motorului fluenic, are viteza
undei de faza de 300000 km/s.
2.Daca motorul de racheta are raportul
intre forta jetului reactiv si forta rezistenta de 1/1, adica ma jet = ma
racheta, motorul fluenic foloseste forta electromagnetica, de 1040
ori mai mare decat forta gravitationala !!!
3.Daca roata, interfata propulsiei mediului
solid interactioneaza cu drumul pe zeci sau sute de cm2 (suprafata
de contact), iar jetul motorului cu reactie interactioneaza cu "drumul"
pe sute sau mii de m3 , interfata motorului fluenic interactioneaza
cu "drumul" spatial, fluenul, in 1015 km3,
numai in prima secunda de la pornire!
4.Daca motorul de racheta isi epuizeaza
combustibilul in cateva minute, motorul fluenic isi poate procura energia
electrica necesara propulsiei, chiar din spatiul cosmic.
Avantajele
folosirii motorului fluenic la propulsia navelor aerospatiale pot fi:
oRandament superior celor cu jet reactiv de gaze.
oSe preteaza perfect la automatizari.
oSiguranta si usurinta pilotarii, fara infrastructura.
oPosibilitatea si usurinta realizarii de nave,
de la dimensiuni mici, pana la dimensiuni gigantice, cu aceleasi componente
(fig.3).
oLipsapoluarii.
Dezavantaje:
- Pentru un randament cat mai bun al ecranului dinamic
(2), se impune folosirea lungimilor de unda cat mai mici posibile, ceea
ce ridica mari dificultati tehnologice, privind generarea si exploatarea
acestora.