MOTOR FLUENIC

-descriere-
Motorul fluenic este un sistem de propulsie pentru nave aerospatiale. Desi titlul inventiei contine notiunea de "motor", aceasta nu are nimic comun cu mecanica motoarelor cu ardere interna sau externa. Ea apartine exclusiv fizicii electronice.
Locul motorului fluenic in realitatea tehnica.
Fiecare mediu (stare de agregare a materiei), isi are un sistem propriu de propulsie, determinat de proprietatile sale fizice si formeaza transporturile terestre, maritime, aeriene si spatiale. Un sistem de propulsie are doua parti esentiale:
a) Forta, sau actiunea, cu rol de mobil.
b) Drumul, mediul, cu rol de referential, de sprijin si partener de interctiune al fortei.
Intre aceste doua parti, exista obligatoriu un intermediar, care face compatibila interactiunea fortei cu drumul – o interfata.
Din acest punct de vedere, diferentierea sistemelor de propulsie, o face chiar interfata, astfel:
o  Mediul solid, actiune mecanica, interfata roata
o  Mediul lichid, actiune mecanica, interfata – jetul de apa
o  Mediul gazos, actiune mecanica, interfata – jetul de gaze
o  Mediul cosmic, actiune mecanica, interfata – jetul de gaze
Dar, interfata mediului atmosferuic, nu poate fi compatibila cu mediul casmic!
Mediul cosmic nu are un sistem propriu de propulsie!
Aici este locul motorului fluenic.
Sistemul de propulsie aerospatialmotorul fluenic.
a. Forta, actiuneaelectronica.
b.                        Drumulcampul cosmic (fluenul).
Interfata – antena, primeste sarcini electrice variabile si emite unde electromagnetice.
Elaborarea acestui sistem de propulsie a fost posibila dupa identificarea calitatii de "drum" a spatiului cosmic – fluenul. Notiunea de fluen (fluid energetic), include toate notiunile de camp, ca ipostaze ale sale. Fluenul este mai pe larg definit in lucrarea "Materia nod al infinitului?"
Motorul fluenic nu are piese in miscare.
Motorul fluenic este un sistem de propulsie pur electronic.
Motorul fluenic isi exercita forta de propulsie electromagnetica , pe intreaga suprafata exterioara a mobilului, spatial catre infinit.
Practic este vorba de o capsula sferica (sau alta forma), un mobil, care interactioneaza cu "drumul", cu acel mediu realmente existent pretutindeni (in care se manifesta spectrul electromagnetic), prin intermediul unei retele de pertuebatii fluenice (electromagnetice), dispusa rigid pe intreaga suprafata exterioara a mobilului - interfata acestui sistem de propulsie.
Dam in continuare, compunerea si functionarea unei variante de realizare experimentala a acestei inventii, folosindu-ne de desenele din figurile 1….6, care reprezinta:
Fig.1, o schita generala a mobilului (M), cu dispunerea retelei de propulsie pe invelisul exterior (4), compusa din inelele (I).
Fig.2, un desen care reprezinta incorporarea antenelor (1), (sectiuni in inelele x,y,z) in invelisul (4) al mobilului (M) si proiectia pe grafic a ansamblului de unde generate.
Fig.3, schema conexiunii unui amplificator de putere (12) cu sarcina sa – antena (1), pentru a forma un inel (I).
Fig.4, detaliul a) al graficului din Fig.2, in care se evidentiaza in mod teoretic fenomenul motor (5).
Fig.5, mobilul (M), detaliu de montaj – 1 antena; 4 invelis izolator; 14 Cpsula din metal cu functiile: structura de rezistenta, suport de montaj pentru amplificatoare, reflector pentru antene, ecran protectie radiatii.
Fig.6, instalatia energetica – schema bloc – 1 antena; 12 amplificatoare de putere x.y.z; 20 sursa de alimentare cu energie electrica (acumulatoare); 21 generator de frecventa de referinta; 22 bloc de comanda; 23 defazoare; 24 comutator electronic, activeaza un defazor, blocand pe celalalt si invers, facand ca cele dou grupari de amplificatoare (inele) sa transmita in antene, fie faza normala (defazor blocat), fie defazarea (defazor activ), comandand propulsia inainte sau inapoi (sensul deplasarii).
Motorul fluenic nu este un obiect compact, detasabil, el este un ansamblu de elemente functionale fixe, incorporate in structura invelisului mobilului (M) si care genereaza forta de propulsie.
Acest ansamblu cuprinde:
-Mobilui (M) Fig.5
-Un generator de frecventa de referinta (21)
-Un amplificator de putere (12) cu sarcina sa – antena (1)
-Acumulatoare (20) Fig.6
Mobilul (M) cu invelisul izolator (4) si carcasa metalica (14), au rol de suport Fig,5. Generatorul de frecventa de referinta (21) si amplificatorul de putere (12) nu se detalieaza, fiind o problema de optiune a electronistului, ele fiind larg folosite in multe alte scopuri (radar, telefon mobil, etc.). Electronistul este in masura sa aleaga solutiile cele mai potrivite pentru a scoatea in antena parametrii necesari: frecventa, faza si putere.

Realizare

Odata pus la punct amplificatorul de putere (12) cu antena in rezonanta cu frecventa folosita, se fixeaza pe capsula metalica (14) fig.5 in mii de exemplare identice, iar antenele (1) care sunt secmente de conductori electrici, vibratoare electronice, se monteaza pe invelisul (4) fig.5 insiruite sub forma de inele (I), fig.3, concentrice cu axa de simetrie N-S a mobilului (M) fig.1. Un astfel de inel, compus din inserierea antenelor (1), se comporta ca o spira inelara, parcursa in faza si frecventa de curentul injectat in fiecare antena de amplificatorul sau. Inelele (I) se dispun in ordinea fazelor x,y,z, care se repeta consecutiv pe invelisul (4) al mobilului (M) de la N la S fig.1, distanta intre inele fiind o treime din lungimea undei folosite (centimetrice). Diferentierea inelelor in cele trei faze, se face prin calibrarea fazei pe una din pozitiile x,y,z, la momentul transferului energiei in antena. Se intelege, tot electronistul stabileste momentul defazarii, ca si modalitatea de cuplare a antenei. Totalitatea ntenelor stfel dispuse, formeaza reteaua de propulsie a mobilului (M) – interfata acestui sistem de propulsie. Prctic, interfata este esenta acestei propulsii. La amplificatoare se aduce frecventa de referinta de la generatorul (21) fig.6 si curentul de alimentare de la acumulatoare (20).
Functionare
La cuplarea alimentarii, generatorul (21) trimite frecventa de referinta la mplificatoarele (12), acestea o prelucreaza, o amplifica in curent si tensiune, iar la transferul catre interfata, o calibreaza pe una din fazele x,y,z (120o intre faze).
Functionare interfata
Interfata transforma parametrii primiti – frecventa, faza si putere – in unde electromagnetice (perturbatii fluenice) de aceeasi frecventa. Cum inelele (I) corespunzatoare fazelor x,y,z, primesc impulsurile decalate in faza fig.2, iar distanta intre inele fiind o treime din lungimea de unda, sccesiunea polaritatii campului electromagnetic indus de fiecare inel (I), genereaza unda de faza (9) cu sensul de deplasare (10) fig.4. In conditiile date mai sus, viteza undei de faza (9) va fi vitaza de propagare a undelor electromagnetice – viteza luminii. Marind foarte putin frecventa, viteza undei de faza (9) tinde sa depaseasca viteza luminii. Cum fluenul (8) se comporta ca un solid rigid la aceasta viteza de interactiune, ca si unda (9), apare forta de reactie (7), ca forta electromagnetica de respingere, raspuns la forta (6) a undei (9), in incercarea de a depasi viteza lumunii. Dar forta (6) este chiar actiunea inelelor (I), respectiv a antenelor (1), care vor prelua forta de reactie de pe fronturile (5) ale undei (9) realizand propulsia in sensul (3).
Fenomenul descris, se petrece in toata reteaua de antene (interfata), care acopera intreaga suprafata exterioara a mobilului (M) si prin campul electromagnetic antrenat de unda de faza (9), se formeaza ecranul dinamic (2), care interactioneaza cu campul electromagnetic spatial catre infinit si realizeaza propulsia, forta motoare fiind fenomenele de reactie de respingere electromagnetica de pe fronturile de unda (5). Motorul fluenic, interfata acestui sistem de propulsie electronica, exploateaza exact fenomenele caracteristice campului spatial, care reflecta calitati de "drum", prin spectrul electromagnetic si dinamica corpurilor cosmice. De aici compatibilitatea interactiunii si eficienta asteptata. De fapt, calitatea de "drum" a campului cosmic este pusa in valoare, chiar de catre fenomenele ecranului dinamic (2). Manifestarile ecranului dinamic (2), el in sine o noutate, pot presupune si surpriza altor fenomene, care deja se subanteleg:
-Sa "ascunda" mobilul, cel putin partial, din punct de vedere gravitational.
-Induce spatial fenomenul de inertie, pe directia de deplasare si ca urmare deplasarea mobilului , ca reversibilitate a celor doua fenomene – impuls inertie – facand controlabila inertia.
In scopul asigurarii manevrelor necesare pilotarii unui mobil echipat cu motor fluenic, este necesara si suficienta, gruparea retelei de propulsie intr-un numar convenabil de module, care vor fi comandate diferentiat in putere si sens faza, potrivit manevrei dorite.
Comparatii
1.                        Daca jetul reactiv al motorului de racheta atinge viteza de 4 km/s, interfata motorului fluenic, are viteza undei de faza de 300000 km/s.
2.                        Daca motorul de racheta are raportul intre forta jetului reactiv si forta rezistenta de 1/1, adica ma jet = ma racheta, motorul fluenic foloseste forta electromagnetica, de 1040 ori mai mare decat forta gravitationala !!!
3.  Daca roata, interfata propulsiei mediului solid interactioneaza cu drumul pe zeci sau sute de cm2 (suprafata de contact), iar jetul motorului cu reactie interactioneaza cu "drumul" pe sute sau mii de m3 , interfata motorului fluenic interactioneaza cu "drumul" spatial, fluenul, in 1015 km3, numai in prima secunda de la pornire!
4.                        Daca motorul de racheta isi epuizeaza combustibilul in cateva minute, motorul fluenic isi poate procura energia electrica necesara propulsiei, chiar din spatiul cosmic.
Avantajele folosirii motorului fluenic la propulsia navelor aerospatiale pot fi:
o  Randament superior celor cu jet reactiv de gaze.
o  Se preteaza perfect la automatizari.
o  Siguranta si usurinta pilotarii, fara infrastructura.
o  Posibilitatea si usurinta realizarii de nave, de la dimensiuni mici, pana la dimensiuni gigantice, cu aceleasi componente (fig.3).
o  Lipsa poluarii.
Dezavantaje:
- Pentru un randament cat mai bun al ecranului dinamic (2), se impune folosirea lungimilor de unda cat mai mici posibile, ceea ce ridica mari dificultati tehnologice, privind generarea si exploatarea acestora.
 Inapoi