Misterul inductiei electromagnetice

Misterul inductiei electromagnetice
Inducta nu este compatibilã cu electronul si cu teoria corpuscularã a materiei.
Inductia sunt interactiuni vectoriale, cu proprietãtile de organizare :
- inserierea polaritãtilor, curent, flux, linii de câmp
- respingerea polaritãtilor de acelasi semn, tensiune, presiune, divergenta liniilor de câmp
- calitãti ortogonale , forta, centripetã / centrifugã, densitate curent si tensiune, propagare.
Curentul vectorial prin flux vectorial ortogonal, genereazã forta (forta vectorialã).
Si invers, un flux vectorial actionat cu o fortã mecanicã sã treacã pe lângã un conductor, genereazã în conductor, curent vectorial ortogonal - Faraday 1831
Curentul si fluxul lui incojurãtor, constituie forta vectorialã centripetã, care se auto-propagã în conductor,
prelungind astfel forta mecanicã initialã.
Curentii vectoriali paraleli, sunt inconjurati ortogonal de vectori, care produc interactiune :
Când curentii au acelas sens, interactiunea este centripetã, iar când au sensuri opuse, interactiunea este centrifugã - regula lui Ampere
Aceste interactiuni sunt instrumentele de scriere a undelor vectoriale în memoria spatiului vectorial, respectând principiul Huygens.
Undele nu oscileazã! Sunt configuratii vectoriale stabile, respinse centrifugal de sursã.
Antena de receptie "citeste" undele, cum "citeste" lumina cadrele cinematografice.
Undele, radiatiile, interactioneazã cu fiintele, cum interactioneazã precipitatiile atmosferice cu pãmântul.