Presiune si temperaturã

Presiune si temperaturã
In primul rând, sã întelegem clar aparitia fortei de garvitatie.
Gravitatia a înlocuit forta centripetã, înlocuind si forta sa unidirectionalã cu
forta de atractie, bidirectionalã. Cercetarea a fost deturnatã asfel spre noua
interpretare, atribuid în subsidiar calitatea unidirectionalã "masei" corpului.
Cercetarea fortei centripete în aceastã interpretare, adicã a gravitatiei este absurdã.
Materia nu praduce energie, energia produce materie. Forta de atractie dintre
polaritãtile cu semn opus ale vectorilor este una din proprietãtile vectoriale ale energiei.
Aceastã proprietate este strâns legatã de proprietatea de directivitate
si bineânteles, de toate proprietãtile vectoriale ale energiei. Când fortele de atractie
unesc vectorii în circuit închis (electric), proprietatea de ortogonalitate
închide circuite identice in jurul acestuia, pe care le numim "câmp magnetic".
Vectorii uniti în circuite închise nu pot fi coliniari si formeazã unghiuri deschise
proportional cu raza curbei. Proprietatea vectorialã de directivitate închide
unghiurile curbei, formand mici triunghiuri si circuite succesiv mai mici spre centru.
Bisectoarele triunghiurilor sunt forte invers proportionale cu raza curbei,
propagate spre centru cu viteza luminii - aceasta este forta centripeta.
In circitele vectoriale închise, electrice si magnetice, fortele vectoriale de atractie
sunt transformate în forte centripete de cãtre proprietatea vectorialã de
directivitate a energiei, formând o retea ortogonalã
care accelereazã substanta spre centru, un electromagnet.
Formarea structurii interne a soarelui.
Interiorul soarelui este organizat pe nivele cu structuri distincte, de proprietãtile
vectoriale ale enrgiei, functie de presiunea fortei centripete. Acceleratia centripetã
comprimã sfera de hidrogen, cu cresterea puternicã a presiunii si implicit a
densitãtii, care schimbã radical structura substantei, formând trei nievele de
structuri distincte. Primul nivel este format de fotosferã, unde acceleratia
centripetã, densitatea si presiunea, toate actioneazã asupra hidrogenului,
la care hidrogenul reactioneazã prin multiplicare.
Risc o descriere a acestor reactii, amintind cã atomul de hidrogen este un
oscilator în care oscileazã ortogonal, starea cineticã si potentialã a energiei
(cineticã / magnetism, potentialã / electricitate).
Toate interactiunile din fotosferã au aceeasi naturã, fiind energie cu proprietãti vectoriale.
Prima reactie a atomului de hidrogen este cresterea amplitudinii oscilatiilor.
Depãsind o anumitã limitã, fiecare amplitudine genereazã
(induce) în spatiul vectorial un oscilator cãlãtor (razã laser).
Fenomenul de multiplicare a hidrogenului este o explozie.
Exploziile produc în fotosferã o continuã compunere si descompunere de
oscilatii si oscilatoare, o dezordine totalã. In fotosferã, compunerea si
descompunerea circuitelor vectoriale produc arc electric,
un spectru de oscilatii care ridicã temperatura la o limitã maximã.
Consecintele sunt cunoscute ca efecte ale activitãtii solare.
Cel mai concludent efect este existenta cromosferei, clocotul exploziilor din
fotosferã, reactorul care produce atomii elementelor, centuri de substantã si planete.
Cromosfera este poarta de iesire a vantului solar, a oscilatoarelor cãlãtoare
plecate din fotosferã în toate directiile, având zona de coliziune cu substanta
acceleratã de forta centripeta în coroanã, unde ridicã temperatura la milioane de K.
In fotosferã, cresterea exponentialã a presiunii si densitatii, ca urmare a cresterii
acceleratiei centripete si a exploziilor, descompune hidrogenul într-un spectru
de oscilatii cu mare densitate. Circuitele fortelor centripete electrice si magnetice
ating densitãtile din fulger. Prin interferentã, oscilatiile se includ în aceste circuite,
mãrindu-le densitatea orientãrii. Densitatea de substantã devine astfel
densitatea vectorilor din circuitele fortelor centripe electrice si magnetice,
fãcând imposibile oscilatiile. Presiunea se dovedeste a fi direct proportionalã
cu densitatea orientãrii vecorilor în circuitele fortei centripete si invers
proportionalã cu densitatea oscilatiilor (cu temperatura).
Mai concret, presiunea este direct proportionalã cu energia potentialã
si invers proportionalã cu energia cineticã (legea lui Ohm).
Implicit, în nivelul doi se produce si tranzitia temperaturii, de la limita maximã
a substantei din fotosferã, la limita minimã zero K. Nivelul trei al structurii soarelui,
electroidul este punctul terminus al acceleratiilor centripete electrice si magnetice.
Sistemul solar este o structurã a energiei cu proprietãti vectoriale.
Electroidul este energia potentialã care tine în miscare structura sistemul.