MICRO si MACRO

MICRO si MACRO
Caracteristca definitorie a energiei sunt proprietãtile vectoriale.
Circuitele vectoriale închise ortogonal este unica proprietate care
a adus în existentã forme cu structuri microscopice si macroscopice.
Microscopic: structuri tetrapolare - atom de hidrogen.
Macroscopic: structuri dipolare - corp cosmic.
Structurile microscopice si macroscopice sunt aceleasi
circuite vectoriale închise ortogonal, diferenta fiind geneza.
Geneza strcturii microscopice: când interactiunile vctoriale formeazã un
circuit închis, simultan se formeazã ortogonal un alt circuit vectorial închis.
Circuitele închise ortogonal desi identice, în folclorul civilizatiei terestre sunt
denumite electrice si magnetice. Circuitele vectoriale inchise ortogonal induc
reciproc si alternativ stãrile cinetice si potentiale, oscilând în jurul unui echilibru.
Comparativ cu structurile dipolare, unde numai circuitl magnetic are tangentã cu
polaritãti deschise, structurile tetra polare au tangente polare pe fiecare circuit.
Aceste circuite închise ortogonal, constituie prima si cea mai micã struaturã
vectorialã tetra polarã a energiei - oscilatorul dublu torr. Oscilatorul dublu torr are
energia potentialã constantã, determinatã de forta centripetã. Starea potentialã a
energiei reprezintã momentul dimensiunii minim posibilã din variatia dimensiunii
circuitului. Cum în oscilatorul dublu torr oscileazã staea cineticã si potentialã
a enrgiei, ar trebui sã genereze oscilatii. In realitate acest fenomen nu se produce,
atomii elementelor fiind "reci". Alternativa presupune lipsa osciletiilor, respectiv
a energiei cinetice, structura circuitelor vectoriale închise ortogonal sã fie
numai starea potentialã a enrgigiei! Circuitele vectoriale ortogonale, prin
contractie la dimensiuni minim posibile, pot rãmâne simultan în starea
potentialã a energiei. Fãrã oscilatii, circuitele justificã starea potentialã
a energiei, justificã lipsa radiatiilor, justificã existenta energiei atomice.
Structura atomului unitate inlãturã astfel misterul energiei atomice prin tranzitia
in starea cineticã, în spatiu vectorial (starea potentialã fiind spatiu vectorial
condensat). Aceste caracteristici infirmã pur si simplu oscilatiile
la nivelul structurilor microscopice, unde circuitele
ortogonale pot lua numai starea potentialã a energiei.
Oscilatorul dublu torr devine acum atomul dublu torr.
Circuitele atomului sunt active dipolar si siameze ortogonal.
Caracteristicile acestei structuri sunt temperatura zero Kelvin si gruparea binarã
a unitatilor, de cãtre fortele polare care închid circuite vectoriale de legaturã.: Tetrapolaritãtile atomului unitate modeleazã structuri monolit - atomii elementelor.
Prin urmare, spectrul atomului unitate este emis de lagãturile interatomice, nu
de atomul unitate, nici atomii elementelor nu pot emit oscilatii. In conditii de
mare densitate, în activitatile stelare, polaritãtile de legaturã ale acestei structuri
unitate se închid reciproc, formând legaturi monolit - atomii elementelor.
Rezumând, proprietatea vectoriala de ortogonalitate a organizat structurile
microscopice, numai cu starea potentialã a energiei si structurile
macroscopince cu starea potentialã a energiei în centrul lor. Altfel spus,
în structurile microscopice si macroscopice ale energiei,
starea potentiala a energiei este omniprezentul "nucles".
Geneza strcturii macroscopice: cele mai mici circuite macroscopice
dipolare sunt generate în structurile feromagnetice, sub formã de celule
magnetice - circuite foucault. Structurile macroscopice dipolare de mari
dimensiuni sunt generate de aceeasi proprietate vectorialã de ortogonalitate,
în densitãtile mari de substantã. Circuitele vectoriale închise ortogonal, în
gazul de hidrogen sunt formate din polaritãtile atomilor, asemeni celor din
conductori. In asfel de structuri, unul din circuite înconjoarã circuitul pereche
si devine stare cineticã a energiei (magnetism), circuitul înconjurat devine
starea potentialã a energiei (electricitate). Starea potentialã este eursa stãrii
cinetice si starea cineticã este sursa stãrii potentiale. In aceaste circuite, stãrile
cinetice si potentiale, echivalente energetic, "curg" continuu una în cealaltã
cu viteza luminii. Starea cineticã a energiei, magnetismul, tensiunea,
accelereazã si comprimã sferic substanta, la presiuni în care oscilatiile
se descompun vectorial, devenind energie potentialãnn, electroid.
Din electroid, energia potentialã devine din nou energie cineticã, prin
polaritãtile vectoriale descise în zonele polare si propagate cu viteza luminii la
mare distantã, unde se unesc si inchid circuitul tranzitiei. In zonele polare,
propagarea polaritãtilor deschise este marcatã optic de interactiunile lor cu
substanta rarefiatã, sub formã de jeturi, "aurore". Prin acest mod de
functionare, aceaste sructuri dipolare acumuleazã substantã, energie si se
dezvoltã, se extind. Interesantã este dezvoltarea locului geometric
ocupat de energia potentialã, de electtroid. Starea cineticã si potentialã
a energiei nu pot fi detectate optic si din acest motiv electroidul, existent
sub înaltã presiune si la temperatura zero Kelvin este optic un obstacol
întunecat, în folclorul civilizatiei terestre este numit "gaurã neagrã".
Structurile bipolare au nucleul, electroidul în centrul unei sfere de substantã.
Atomul tetrapolar este compus din douã astfel de structuri bipolare
functionale, fãrã sfere de substantã, cu nucleele asamblate ortogonal.