Energia sistemului solar
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Acest principiu a detaliat structura internã a soarelui.
<< Presiunea în centrul soarelui, rezultatã din legea atractiei universale este imensã,
desi gravitatia este forta cea mai micã din “cele patru forte ale naturii”,
forta electromagneticã fiind de 10^40 ori mai mare!!! >>
Acceleratia electromagneticã centripetã nu este focalizatã pe un punct central!
Este focalizatã pe un loc geometric sub forma de cerc, de toroid înconjurat de câmp magnetic.
“Centripetalul” fortei electromagnetice este miezul toroidului.
Structura fortei electromagnetice centripete este formatã din circuite de vectori,
închise ortogonal, identicã cu structura substantei solare.
Deci, presiunea electromagneticã este produsã de circuitele vectorilor orientate ortogonal.
Când aceastã presiune creste peste aceea din structura substantei (atomi de hidrogen),
presiunea descompune structura substantei în vectori.
In aceastã zonã, uriasa presiune electromagneticã centripetã (energie cineticã),
include orientarea vectorilor în circuitele sale si se opreste brusc în electroid,*
devenind energie potentialã.
Acceleratia electromagneticã centripetã a transformat astfel energia sa cineticã,
în energie potentialã, în electroid.
Cele douã forme de energie se “varsã” continuu una în cealaltã, suma lor fiind energia sistemului solar.
* Loc geometric de “coliziuni tip Geneva”, cu zero radiatii (T = 0K) si presiune uriasã.