Energie

Energie
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale descoperite in interactiunile
fãrã contact între corpuri, adicã exact prin intermediul proprietãtilor vectoriale, numite
energie. Energia interactiunii sunt prelungiri ale energiei corpurilor.
Rationamentul denotã cã atât corpurile, cât si spatiul dintre ele sunt energie cu proprietãti vectoriale.
Universul constã în structurile tridimensionale ale interactiunilor
energiei cu proprietãti vectoriale, numite materie.
Materia sunt structuri ortogonale ale energiei, detectabile de organele de simt.
Proprietãtile vectoriale ale energiei sunt percepute de ratiune.
Proprietãtile vectorilor, constatate:
sens, fortã, directie si ortogonalitate.
Sens: un vector are douã polaritãti indisolubile, notate cu semnele plus si minus.
Fortã: polaritãtile vectorilor cu semne opuse se atrag reciproc,
cele cu acelasi semn se resping reciproc.
Directie: vectorii se atrag cu forta maximã, pe directia coliniarã. Când
directia este o curbã, vectorii se atrag pe drumul cel mai scurt, pe coarda curbei.
Când curba este un cerc, vectorii se atrag pe coarde succesive,
formând cercuri succesiv mai mici, spre un centru comun.
Acest fenomen este forta centripetã ("gravitatia").
Efectele proprietãtii de directie:
Polii magnetici stelari sunt circuite vectoriale deschise, cu acelasi sens.
Ies din electroid cu presiuni si densitãti enorme si energie cineticã uriasã.
Polaritãtile suflã jeturi de substantã dispersatã radial.
Dispersarea radialã preseazã substanta sistemului în formã lenticularã.
La poli, dispersarea substantei scade densitatea radiatiilor (a temperaturii).
Ortogonalitate: când un circuit vectorial se închide, ortogonal se închide
un alt circuit identic. Functional, circuitele sunt denumite circuite electrice
si magnetice. Sensul de orientare a circuitelor este cunoscuta regulã a burghiului.
Acest fenomen este proprietatea de ortogonalitate a vectorilor.
Circuitele ortogonale îsi induc reciproc si alternativ starea cineticã si
potentialã a energiei, formand oscilatoare dublu torr - atomi de hidrogen.
Proprietãtile vectoriale au devenit proprietãti de materie - atomi de hidrogen.
Proprietatea de ortogonalitate este liantul vectorial al structurilor
microscopice si macroscopice ale energiei - existenta universului.
Comparatie
La nivelul cunoasterii actuale se considerã cã universul existã sub formã de materie.
Si cã energia este un concept folosit la întelegerea proceselor fizice si chimice.
Definitie: Energia este mãsura scalarã a miscãrii materiei. Aceasta este doar
una din definitiile energiei, datoritã diversitãtii formelor de transfer energetic,
fiecare având propria formã de energie. Astfel, existenta energiei este consideratã
efemerã. Aceastã definitie a determinat "elaborarea" interpretãrii fenomenului
electric si a mecanicii cuantice. Evident, toate definitiile energiei sunt eronate,
ca si aplicatiile acestora. Eroarea nu este a unor persoane!
Eroarea este în totalitate a civilizatiei !!!
In realitate se constatã cã nu energia este functie de starea materiei, ci invers,
materia este functie de starea energiei. Energia existã în starea de câmp
(câmp vectorial) si în starea de structuri ortogonale, tridimensionale ale
interactiunilor vectoriale - starea de materie. Prin urmare nu materia este
geneza naturi ci energia cu proprietãti vectoriale. Fãrã energie materia nu existã,
dar, energie cu proprietãti vectoriale fãrã materie existã
sub formã de interactiuni - unde si "gãuri negre".
Proprietãtile vectoriale ale energiei sunt imuabile!
Proprietãtile vectoriale ale energiei în starea de materie, produc transformãri
de stare, de structurã, de formã si procesele fizice si chimice. Materia, structurile
energiei, fiind oscilatii mai mult sau mai putin amortizate, au existenta limitatã
între compunere, reproducere si descompune. Procesul reproducerii biologice
este cunoscut. Prin reproducere, corpurilor cosmice eliminã excesul de
energie cineticã din sfera de substantã (gãurile negre nu se reproduc).
Procesul reproducerii corpurilor cosmice este de neconceput, desi în
sistemul solar existã repere clare ale prcesului reproducerii planetelor :
Existenta unei ierarhii a dipunerii orbitelor planetare, intre care existã orbita
unei reproduceri esuate, numitã centurã de asteroizi (substanta centurii
nu a reusit initierea unei structuri ortogonale pentru a genera hidrogen).
Existenta unor forte de respingere intre soare si orbitele planetelor.
Existenta unor fenomene neântelese în cromosfera soarelui (vântul solar).
Existenta de sateliti si centuri în jurul planetelor, copii ale procesului de
reproducere a planetelor, Jupiter pãstrând încã structura initialã.
Necunoasterea structurilor interne ale soarelui si ale planetelor,
din cauza interpretãrii eronate a fenomenului electric.
Corpurile universului au circuite vectoriale închise ortogonal în formã de
electromagnet. Circuitele ortogonale fiind închise, genereazã forte centripete.
Fortele cenrtipete electrice si magnetice accelereazã si comprimã sferic hidrogenul.
Presiunea, în crestere exponentialã spre centru, separã spectrul de oscilatii
în trei nivele concentrice, cu frecvente si temperaturi diferite.
Astfel, temperatura nivelului superior, plasma atinge un maximum si apoi
scade, în urmatorul nivel oscilatiile vectoriale sunt atenuate pânã la zero
si ultimul nivel, în electroid, temperatura se stabileste la zero Kelvin.
Intre nivelul unu si doi, acceleratia si presiunea fortelor centripete electrice
si magnetice redreseazã circuitele oscilante ale substatei in propriile directii
si sensuri, coborând temperatura si amplificând presiunea
Fenomenul este simplu, ca si in dioda redresoare, polaritãtile vectorilor
se atrag pe drumul cel mai scurt, oferit de densitate.
Cresterea presiunii
Presiunea este generatã de fortele centripete ale circuitelor ortogonale,
propagatã cu viteza luminii. Viteza de propagere a fortelor centripete
tinde spre zero, fiind convertitã în densitatea de orientare a vectorilor dîn
cicuitele ortogonale si în presiune. Circuitele electrice (vectoriale)
se contractã în jurul axului magnetic sub formã de energie potentialã
(electroid) - nucleul. Circuitele magnetice (vectoriale), energia cineticã,
comprimã inelar electroidul. In zona nucleului, densitatea orientãrii
vectorilor delimiteazã net energia cineticã, magnetismul, de energia
potentialã, de electroid, magnetismul fiind un "izolator" pentru electroid.
In corpurile cosmice circuitl magneic induce continuu starea sa coneticã,
în starea potentialã a energiei, în electroid si invers, electroidul induce
starea sa potentialã in starea cineticã a campului magnetic cu viteza luminii
(fenomenul de inductie al lui faraday)