Motivatiile
gândirii
Oamenii s-au întrebat si se întreabã: De ce ezistã
ceva, mai degrabã decât nimic?
Incepând din anul 1975, am fost intrigat de interpretarea electricitãtii
prin curenti de sarcini electrice, electroni si goluri si de legea atractiei
universale.
Aceste fenomene au motivat gândurile mele.
Interactiunea la distantã dintre douã corpuri (magneti), chiar
în vid,
unde “nu existã nimic”, se constatã clar, energie
cu proprietãti vectoriale (limita cunoasterii).
Energie emanatã de cele douã corpuri!
Prin urmare, corpurile sunt structuri ale energiei cu proprietãti vectoriale.
Sau, interactiunile proprietãtilor vectoriale formeazã structuri
– materie.
Care sunt proprietãtile vectorilor?
Imaginar, vectorul are ca simbol o sageatã, reprezentând proprietãtile:
polaritãtile plus si minus; directie; sens; fortele si viteza interactiunilor.
Fortele: polaritãtile vectorilor cu semn opus se atrag,
iar polaritãtile de acelasi semn se resping.
Fortele de atragere sunt perpendiculare pe fortele de respingere.
La aceste proprietãti se adaugã proprietatea de ortogonalitate.
Fortele de atragere unesc polaritaãtile vectorilor în circuit
închis (circular).
Cu proprietatea de ortogonalitate, vectorii înconjoarã ortogonal
circuitul
cu un alt circuit închis, generând forta centripetã.
Forta centripetã este orientatã perpendicular pe fortele de
atragere si respingere.
Circuitele desi sunt identice (vectori uniti de fortele lor) le numim electrice
si magnetice.
Forta centripetã este deci, forta electromagneticã.
Electricitatea si magnetismul sunt o multime de circuite vectoriale paralele,
care se propagã prin forta lor de respingere.
Electricitatea se propagã în jurul magnetismului si magnetismul
în jurul electricitãtii.
Aceste forte ajung la un echilibru, în jurul caruia oscileazã.
Acesta este oscilatorul dublu tor – atomul de hidrogen.
Oscilatorul dublu tor, atomul de hidrogen, contine implicit,
natura electricitãtii, a magnetismului si a fortelor.
Electricitatea, magnetismul si fortele sunt proprietãtile vectorilor.
Configuratia atomului de hidrogen prezintã trei ipostaze:
oscilator stationar; oscilator cãlãtor si electromagnet.
Ipostaza de oscilator stationar este caracterizatã de simetria
oscilatiilor.
Variatia energiei cinetice / potentiale se induce simetric în circuite.
Energia cineticã emite spectrul de frecvente caracteristic atomului
de hidrogen.
Evident, atomii de hidrogen alcatuiesc atomii elementelor.
Ipostaza de oscilator cãlãtor este caracterizatã
de oscilatii asimetrice.
Un circuit induce toatã energie în celalalt circuit, de unde
nu se mai intoarce,
generand noi circuite cu miscare liniarã si rotationalã.
Se reflectã similar cu „oscilatiile motorului cu bile de rulmenti”.
Oscilatorul cãlãtor constituie raza laser.
Ipostaza de electromagnet se caracterizeazã prin lipsa oscilatiilor.
Unul din circuitele oscilatorului se propagã în întregime
pe celãlalt circuit,
devine magnetism cu polaritãti si opreste oscilatiile.
Energia cineticã se comprimã în circuitul electric (în
energie potentialã)
si se extinde în circuitul magnetic.
Atomul de hidrogen în ipostaza de electromagnet este modelul stelelor.
Dar, stelele se dezvoltã fãrã limite, formând sisteme
si galaxii,
Analiza fenomenele cu aceastã interpretare, a produs multe surprize:
Surpriza adevãratei naturi a electricitãtii, magnetismului si
fortelor.
Surpriza fortei electromagnetice centripete.
Surpriza fortei electromagnetice unghiulare.
Surpriza simplitãtii interactiunilor din jonctiunea PN.
Surpriza notiunii de spatiu.
Surpriza notiunii de timp.
Si surpriza structurii interne a soarelui.
