Electroidul
- reactorul activitãtii corpurilor universului
In desenul de mai jos, am prezentat electroidul cu dimensiuni mai mari
în raport cu diametrul pãmântului, mod care altereazã
directia acceleratiei g.
Dimensiunile mãrite, pun în evidentã fenomenele din centrul
planetei.
Electroidul si axa magneticã sunt forte electromagnetice opuse.
Electroidul se contractã, iar axa magneticã strangulatã
de aceastã contractie
si cu polaritãtile ei paralele si de acelasi sens, opune forta de respingere
magnetic.
In axa magneticã se produc presiuni enorme, pe masura contractiei electroidului.
Substanta dintre electroid si axa magneticã este comprimatã
în electroid.
Centrul axei magnetice cu înaltã presiune este golit de substantã.
Altfel spus, centrul planetei este câmpul magnetic generat de electroid
si accelerat unghiular cu mare vitezã.
Echilibrul interactiunilor dintre electroid si axa magneticã,
este reactorul activit?tii perpetuu a p?mântului si a corpurilor universului.
Deci, reactorul este inima care dã viatã, dã energie
corpurilor universului.
Rezultã cã încetarea activitãtii reactorului, echivaleazã
cu moartea obiectului respectiv.
Inceteazã simultan si sursa de energie, câmpul magnetic, presiunea
din centru, etc.
Luna
Probabil luna este în aceastã stare de epavã inertã
cu o cavitate internã (locul axei magnetice).
Numai legãturile atomice îi mentin starea de obiect cosmic.
Luna se roteste în jurul pãmîntului cu emisfera mai grea
spre pãmânt, ca un hopa miticã.
Planeta Mercur
Cu mult timp în urmã, planeta mercur a rãmas fãrã
electroid activ.
Dovada este lipsa câmpului magnetic activ, respectiv lipsa acceleratiei
unghiulare
si lipsa sursei interne de energie, planeta fiind rece si amorfã.
Fãrã fortele electroidului orbita ei tinde spre orbitele cometelor.
Chiar dacã s-a detectat câmp magnetic,
acesta constã în remanenta elementelor feromagnetice magnetizate
cândva de axa magneticã.
PlanetaVenus
Scenariul vietii pe venus este plauzibil.
Sã zicem cã tehnologia si razboiul venusienilor au avariat confinarea
magneticã a electroidului.
Presiunea si temperatura din electroid au difuzat în masa planetei si
gazele au iesit la suprafatã.
Lipsa acceleratiei unghiulare a condus spre oprirea treptatã a rotatiei.
Când a fost acest cataclism?
Newton nu a gresit! Gravitatia este PER!
Luna, planetele Mercur si Venus, demonstreazã cã si în
lipsa electroidului,
sondele spatiale se înscriu pe orbite în jurul acestora!
Mai mult, descoperind abundenta fulgerelor în atmosfera venusianã,
deducem cã potentialul electric radial PER, existã! Cum este
generat?
REP este o structurã de proprietãti vectoriale (electricitate).
Polaritatea PER, atrage centripetal polaritãtile negative.
In jurul planetei, acest fenomen este un accelerator natural de particule!
Cu aceastã acceleratie centripetã, PER se auto-regenereazã!
Newton nu a gresit! Gravitatia este PER!
Gravitatia este forta de atractie a polaritãtilor electrice opuse.
P?mântul si stelele au un REP pozitiv! Deci, stelele se resping reciproc!
Prin urmare, în misiunile pe Venus, în loc de controlul orbitei,
sondele
pot utiliza polarizarea cu generatorul Van de Graaff, coborând vertical.
Solutia este prea simplã, incredibilã.
Totusi, la nivel atomic si nu numai,
diferenta dintre atragere si respingere o face semnul polarizãrii.
Experimentele cu baloane si nacele sferice polarizate si testate prin telecomandã,
ar putea arata dacã nacela urcã sau coboarã functie de
polarizare.
