Formarea elementelor native.
Lavosfera este tranzitia fotosferei terestre în cromosferã, cum aratã acum
jupiter, apoi în lavosferã. In lavosferã, gradientul diminuat al densitãtii
spatiului vectorial orientat, la suprafata externã a lavosferei, compune cu
structurile de hidrogen, elementele native. Densitatea mare a spatiului orientat
în noile structuri, le miscã spre centru. Ajunse la suprafata internã a
lavosferei, densitatea gradientului terestru, transformã partial energia
potentialã din noile structuri, în energie cineticã, în oscilatii (temperaturã).
Cu densitatea micsoratã, structurile sunt miscate spre suprafata externã.
Dinamica elementelor native în lavosferã este efectul gradientului terestru,
a densitãtii spatiului vectorial orientat, în crestere exponentialã spre centru.
Diferenta mare a densitãtii spatiului vectorial orientat, între suprafata internã si
externã a lavosferei, produce activitatea lavosferei. Cele mai "fierbinti"
interactiuni vectoriale sunt între suprfata internã a lavosferei si grdientul
"plitei reci" a sferei întunecate. Aici, interactiunile proprietãtilor vectoriale,
demonstreazã delimitarea netã a mãrimii densitãtii spatiului vectorial orientat,
a energiei potentiale, de oscilatii, de energia cineticã. Spre interior, sfera
întunecatã, cu cresterea exponentiala a densitatii spatiului vectotial orientat
(magnetic), face imposibilã existenta altor orientãri ale spatiului vectorial.
Aceeasi densitate produce efectul de sustentatie la monorai.
In dinamica lavosferei, interactiunile fac posibile multiple legãturi vectoriale,
formând pe suprafata externã o crustã cu substante minerale, litosfera,
pe care pluteste hidrosfera. Structurile stelelor si planetelor sunt rezultate
din interactiuni ale proprietãtilor vectoriale, ale spatiului vectorial.