Clima

Densitate, presiune, tempetaturã.
Notiunile de temperaturã, presiune si densitate, nu au explicatii în conceptia
materialistã, acestea fiind marimi vectoriale necunoscute. Dovadã, polaritatile
vectorilor sunt înlocuite cu particule materiale încarcate "electric", pozitive
si negatieve, considerate "independente". Termometrul cu lichid,
demonstreazã relatiile vectoriale dintre temperaturã, densitate si presiune.
Cresterea vizibilã a coloanei de lichid, aratã rational, prezenta oscilatiilor
vectoriale, cu scãderea densitãtii si presiunii în lichid. Inversul fenomenelor,
scãderea coloanei de lichid, aratã absenta oscilatiilor vectoriale, scãderea
temperaturii, cu cresterea densitãtii, a presiunii în lichid. Termometrul infirmã
clar, interpretarea materialistã catastrofalã, cã nucleul solar, are temperaturi
uriase, la presiuni uriase! Temperatura sunt oscilatii vectoriale, cuprinse în
spectrul de frecvente, in scãderea lor pânã la disparitie, la zero Kelvin.
Partea si mai complicatã pentru conceptia materialistã este presiunea
centripetã din corpurile macroscopice, atribuitã legii atractiei gravitationale.
Gravitatia este o fortã numai de atragere, nu si de respingere.
Atractia gravitationalã nu poate avea o orientare centripetalã, care presupun
o rezistentã, o fortã de respingere radialã. Din acest motiv, presiunea
centripetã are o crestere exponentialã, pentru care materialistii au "gãsit"
fenomenul numit "colaps gravitational". Asemenea anomalii sunt si în
modelul atomic planetar, unde nucleul atomului de aur, compus din sarcini
electrice pozitive, nu se resping, fiind comprimate de sarcinile electrice
negative, cu rol de forte centripete. Revenind la comparatia atomului cu
sistemului solar, planetele comprimã centripetal soarele? In regula mâinii
drepte, materialistii nu vãd forta centripetã a circuitelor vectoriale inchise
ortogonal, desi, "curentul" sarcinilor electrice din conductor este implicit un
circuit închis. Materialistii nu cunosc nimic despre limitele fortelor de atragere
si respingere. Fortele de respingere dintre douã circuite vectoriale paralele
creste invers proportionale cu distata dintre ele (vezi maglev).
În circuitele vectoriale închise, polaritãtile pozitive alunecã în polaritãtile
negative spre un vector nul, lungimea circuitului scade crescând densitatea
si forta de atractie creste invers proportional cu raza circuitului.
Conversia bruscã a lungimii circuitului în densitate, produce forta centripetã
si cresterea exponentialã a densitãtii, a presiunii. Evident, circuitele
vectriale închise ortogonal, nu sunt singulare sunt spatiu vectorial,
câmpuri de forte, cum spunea Faraday.
Clima
Conversia lungimii circuitelor în densitate, produce cresterea exponentialã
a densitãtii spre centrul comun al circuitelor ortogonale. Fortele centripete
ale unei stele, formeazã strucuri concentrice, prin variatii ale presunii,
densitãtii si temperaturii, numite climã. La suprafata unei stele, clima
indeplineste conditiile existentei radiatiilor, a multiplicãrii hidrogenului
si implicit a reproducerii strutrilor macroscopice, stele si planete.
La suprafata planetelor, clima poate îndeplini conditiile formãrii structurii
elementelor, pânã la biostructuri, vegetale si animale. Spre interiorul
structurilor macroscopice, clima pierde treptat, coditiile existentei radiatiilor,
inclusiv a structurii hidrogenului. Evident, cauza variatiei climatice este
cresterea exponentialã a presiunii fortelor vectoriale centripete, a densitãtii
vectoriale. Prin urmare, în structura corpurilor macroscopice, clima variazã
de la exteriorul la interiorul corpurilor macroscopice. In interiorul corpurilor
macroscopice, fortele centripete comprimã spatiul vectorial din circuitele
ortogonale, formând clima neagrã. Clima neagrã este forma pur vectorialã
a circuitelor comprimate ortogonal, o imensã energie potentialã, "congelatã"
la zero Kelvin. Dimensiunile climei negre, a circuitelor închise ortogonal,
variazã de la nucleul hidrogenului, pânã la nucleul galaxiilor (gãurile negre).