Soarele, compresor vectorial.
Soarele este o structurã vectorialã macroscopicã, formatã din circuite
vectorile asimetrice, adicã un circuit (electric) este încojurat total de
celãlalt circuit (magnetic). Circuitele ortogonale fiind polaritãtile vectoriale
ale structurilor vectoriale de hidrogen, structura este macroscopicã.
Fortele centripete ale circuitlor vectoriale (electromagnetice), comprimã
centripetal si exponential, spatiul vectorial si continutul sistemului solar.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale, alcãtuieste astfel, un compresor
vectorial (electromagnetic). Functie de cresterea presiunii, a densitãtii spre
centrul sferei solare, reactiile gazului de hidrogen compun straturi concentrice
distincte: In stratul numit cromosferã, presiunea excitã reactii de fuziune,
hdrogenul formând elemente usoare, heliu. In stratul numit fotosferã,
presiunea stimuleazã descompunerea si compunerea structurilor de hidrogen
si o abundenta de oscilatii vectoriale. Stratul fotosferei emite radial mensa
energie cineticã a radiatiilor, sub formã de oscilatii si structuri vectoriale de
hidrogen. Hidrogenul, generat si eliberat în atmosfera solarã de activitatea
fotosferei, a reprodus circuite vectoriale închise ortogonal, compresoare
stelare la scarã redusã, numite planete, formând astfel sistemul solar.
Fotosfera emite oscilatii si centripetal, cu fata interioarã a stratului.
Grosimea stratului fotosferic este limitatã de presiune, de densitatea
circuitelor ortogonale. Dacã pânã la fotosferã presiunea spatiului vectorial
includea si structurile gazului de hidrogen, dincolo de fotosferã, spre centru,
presiunea devine exclusiv spatiu vectorial, orientat în circuitele vectoriale
închise ortogonal. Prin urmare, energia cineticã a oscilatiilor emise de
fotosferã, devine energie potentialã, odatã cu cresterea presiunii. Altfel spus,
fotosfera este limita spre centrul sferei solare, a stãrii cinetice a energiei.
Aceasta stare a energiei este evidentã în centrul sistemelor
galactice, numite materie întunecatã si gãuri negre.
Compresorul stelar terestru.
Fotosfoera compresorului stelar terestru, a reusit sã reproducã o structurã
vectorialã macroscopicã - luna. Presiunea redusã, propice reactiilor de
fuziune în cromosferã, a generat elementele tabloului periodic,
în detrimentul fotosferei, care a devein lavã. Aceastã evolutie
cracteristicã planetelor, a format crusta solidã si biosfera pãmântului.