Curentul
electric.
Notiunea de curent electric si-a pierdut continutul.
Cândva de mult, se cãutau atomii electricitãtii, apoi,
s-au gãsit sarcinile electrice.
Fãrã sarcinile electrice, conceptul de curent electric este
absurd.
Cu sarcinile electrice este doar primtiv.
In circuitul electric nu circulã particule de niciun fel!
Forta electromagneticã (tensiunea) orienteazã polaritãtile
electrice ale atomilor pe aceeasi directie
si produce intensitatea electricã, "curentul".
Tensiunea nu modificã pozitia atomilor în structurã,
numai polaritãtile lor electrice de legãturã sunt fortate
sã se reorienteze.
Fortate, pentru cã polaritãtile sunt legãturile atomilor
în cristal si se opun reorientãrii.
In fenomenele de electrolizã si arc electric, orientând fortele
de lagãturã,
forta electromagneticã detaseazã atomui din catod si îi
ataseazã în anod.
Forta cu care polaritãtile se opun reorientãrii, este forta
care leagã atomii în cristal.
Deci, rezistenta electricã este riposta polaritãtilor electrice
la schimbarea orientãrii prin ruperea legãturilor atomice.
Riposta polaritãtilor, rezistenta electricã, variazã
invers proportional cu intensitatea orientãrii.
Intensitatea orientãrii, este efectul fortei electromagnetice, a tensiunii,
deci, este direct proportionalã cu tensiunea.
Aceastã interpretare explicã logic legea lui Ohm.
Intensitatea orientarii are douã mãrimi variabile invers proportional:
Forta primitã care orienteaza polaritãtile si forta lor de rezistentã.
Variatia acestor mãrimi sunt oscilatii electromagnetice - informatie.
Oscilatiile constau în schimbarea directiei variatiei, care fiind alternativ
opuse,
se resping centrifugal în conductor - oscilatii electromagnetice.
