Forte vectoriale de respingere.
Un vâtej în cromosfera solarã, poate deveni o nouã stea, o structurã vectorialã
macroscopicã. Structura reprodusã, poate fi descompusã de fortele centripete
solare sau, respinsã în spatiul vectorial, functie de orientarea circuitelor ortogonale.
Pentru a doua variantã, în structurã existã deja fortele de respingere.
Noua stea reprodusã în cromosferã, are aceeasi structurã cu soarele:
Circuite vectoriale închise ortogonal, forte centripete si polarizãri radiale.
Polarizãrile vectoriale radiale, "electrostatce" se resping cu cele ale soarelui.
Circuitele exterioare (magnetice), dacã au aceeasi directie si sens se resping.
Astfel, noua structurã pãrãseste cu vitezã cromosfera solarã împotriva fortelor
centripete, iar fortele de respingere se diminueazã cu distantarea de soare.
Pentru noua stea, care va deveni planetã, fortele de respingere nu constituie
un sistem de propulsie, steaua devenind imponderabilã, parte a spatiului
vectorial, aflat în rotatia diferentialã a sistemului solar. Sistemul solar la rândul
lui este parte a spatiului vectorial aflat in rotatia diferentialã, cu circuitele vectoriale
închise ortogonal ale sistemului galactic. Acest articol aratã, cum energia
spatiului vectorial reproduce structuri vectoriale macroscopice, o unitate
structuralã numitã sistem, cu aceleasi circuite vectoriale închise ortogonal.
Altfel spus, o galaxie este o unitate structuralã super macroscopicã, având
circuitele vectoriale închise ortogonal, cu dimensiuni de mii de ani luminã.
Densitatea spatiului vectorial la centrul circuitelor este similarã unei stele,
diferã prin dimensiune, iar substanta gazoasã fiind bratele cu sisteme stelare.
La centrul circuitelor vizibile telescopic, aratã o gaurã neagrã încojuratã de
energie întunecatã, respectiv circuitele ortogonale, electrice si magnetice.
Repet, repet: fenomenul electric este energie, adicã interactiuni ale
proprietãtilor vectoriale, ale acelorasi circuite vectoriale închise
ortogonal, nu prin miscãri de "particule" inventate.