<

>

Gravitatie si electromagnetism
Isaac Newton considera cã în centrul pamântului existã un "spirit secret", o fortã (staticã) care atrage toate corpurile si o numeste atractie gravitationala - gravitatie.
Albert Einstein "scoate spiritul secret" din centrul de greutate unde îl asezase Newton si sustine cã masa corpurilor grele, deformeazã spatiul, îl curbeazã! (static!) si corpurile cad liber, se rostogoleasc pe planul înclinat al spatiului curb.
Spatiu curbã Ce este spatiul?
Atomic model fluenic, gãseste calitatea de substantã a spatiului, calitatea de fluen.
Prin miscarea de rotatie a unui corp, spatiul, polaritãtile vectorilor existentã, se orienteazã circular în jurul corpului si produc acceleratia centripetã - gravitatia.
Acceleratia centripetã: Sã considerãm un arc de curbã, format din acesti vectori existentã inseriati (curent). Stim cã întrun circuit electric, curentul (polaritãtile vectorilor) se propagã pe drumul cel mai scurt.
Deci, sub arcul de curbã, drumul este mai scurt si curbarea se accelereazã cu viteza luminii - acceleratia centripetã.
Aceleratia centripetã este fenomenul de inductie!

Fenomenul de inductie este acceleratie centripetã!
Acceleratia centripetã si inductia, sunt unul si acelasi fenomen!
Gravitatie: Are corpul miscare de rotatie, are si fortã centripetã. Nu are miscare de rotatie, nu are nici fortã centripetã.
Este asemeni si fenomenul descoperit de Faraday în anul 1831, unde "curbura" (forta centripetã!) se regãseste sub forma câmpului magnetic din jurul curentului electric.
Electromagnetism: Are conductorul curent electric, are si magnetism în jurul lui; nu are curent, nu are nici magnetism.
Dacã magnetismul din jurul curentului are propeietatile fortei centripete, curentul are miscare de rotatie? - nicidecum, aici sursa fortei centripete este magnetismul atomilor.
Actiunea câmpului magnetic variabil, orienteazã ortogonal polaritãtile atomilor din conductor, ceeace declanseazã acceleratia centripetã comunã în jurul lor - tensiunea. Unind aceste polaritãti cu un conductor, forta lor de atractie va înseria polaritãtile atomilor, formând un circuit de atractii între polaritãtile electrice - curentul electric.
In acest curent, polaritãtile atomilor sunt deja înconjurate de propriile câmpuri magnetice si de forta centripetã comunã, care se vor induce reciproc în circuitul închis.
Atomii din circuit, cu proprietãti putin conductoare, absoarb polaritãti din curent si emit propiile radiatii cu frecvente termice sau luminoase.
Universul este familia vectorului existentã. Vectorul existentã este component al spatiului, este unic, nu existã vector electric, vector magnetic, nu are varietãti, dar îl percepem în ipostaze de fluen (spatiu polarizat): electricitate, magnetism, atom, corp, fortã, masã, etc. Deci, fenomenele care cuprind aceste ipostaze, sunt "familia" vectorului, a spatiului, a interactiunii cu viteza luminii - universul.
Aceste fenomene "asemãnãtoare" (electromagnetism, gravitatie, ciclon, fulger, nucleon),
au în comun forta, acceleratia centripetã si specific, timpul existentei lor.
Forta centripetã se regãseste în: energie electricã (electromagnetism), energie acumulatã în corpuri (gravitatie), vârtej atmosferic (ciclon), tunet (fulger), oscilator etern (nucleon).