Cauza efectului Doppler
Pentru conceptia materialistã, efectul Doppler este un "fenomen al naturii".
In conceptia vectorialã, efectul Doppler are o explicatie simplã: Viteza de
propagare a oscilatiilor într-un mediu stabil, depinde de proprietãtile mediului.
Frecventele oscilatiilor acustice emise de o sursã în miscare, depind de
compunerea vitezelor pe directia miscare-propagare, formând un spectru de
densitate a frecventelor, de energie. Când viteza liniarã a sursei depaseste
viteza de propagare a sunetului, rezultã boom-ul sonic. Densitatea frecventelor,
energia destinde oscilatiile in plan ortogonal. Energia sonicã din spectrul
de frecvente este incomparabil mai micã decât energia nuclearã fãrã oscilatii,
din spectrul fortei centripete. Pentru a întelege efectul Doppler,
trebuie mai întâi sã cunostem ce este mediul si spatiul.
Mediul si spatiul
Mediul, în conceptia materialistã este o stare de agregare a materiei:
substantã solidã, lichidã sau gazoasã, câmp electromagnetic sau
gravitational etc. în care se desfãsoarã fenomenele fizice. Spatiul este
considerat o formã de existentã a materiei. In conceptia vectorialã,
forma fundamentalã de existentã sunt proprietãtile vectoriale. Proprietãtile
vectoriale constituie spatiul vectorial. Spatiul vectorial este mediul de
propagare a interactiunilor vectoriale, a energiei. Interactiunile proprietãtilor
vectoriale, energia, au compus formele materiale pe care le cunoastem,
inclusiv formele de mediu. Un exemplu de modul cum energia a compus
formele de materie si de mediu este exact efectul Doppler, realizat însã,
de forta centripetã. Pentru conceptia materialistã, forta centripetã pur si
simplu nu existã. Spectrul de linii ale atomului de hidrogen, aratã cã existã.
Forta centripetã a câmpului magnetic încarcã bateria telefonului cu energie
electricã. Forta centripeta a magnetizmului terestru care a generat structura
planetei este interpretatã de Isaac Newton ca o fortã de atractie, fãrã a o
motiva. Din interiorul fenomenului, forta pare a fi o atractie, din afara
fenomenului, forta centripetã comprimã centripetal oscilatiile substantei,
generând spectrul densitatii energiei, "masa lui Newton". Oscilatiile
electromagnetice sunt interactiuni ale proprietãtilor vectoriale, energie, care
propagã informatia polarizãri, orientând polaritãtile spatiului. Frecventa oscilatiilor
si lungimea de undã sunt mãrimile bine cunoscute ale propagãrii energiei.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale produc si circuite vectoriale inchise,
care propagã spre centrul aceluiasi plan, diminuarea dimensiunilor.
Propagarea centripetalã în acelasi plan produce forta centripetã, cauza
enigmaticei forte gravitationale, elaboratã in limitele conceptiei materialiste.
Forta centripetã,
Fenomen necunoscut pânã acum.
Polarizarea "staticã" a spatiului vectorial, demonstreazã cã legãturile
polaritãtilor vectoriale au forta maximã doar în linie dreaptã. Aceastã
proprietate este cauza oscilatiilor "electromagnetice" si a fortelor naturii.
In consecintã, curburile circuitului vectorial închis, devin coarde si circuitul
un poligon cu dimensiuni diminuate succesiv spre centrul aceluiasi plan.
Forta centripetã care diminueazã dimensiunea circuitului sunt intensificarea
fortele de legãturã din circuit, pânã la densitatea maxim posibilã la centru.
Fiecare din circuitele închise ortogonal compun forta centripetã spatialã,
rezultând spectrul energiei, arãtat de spectrul de linii al atomului de hidrogen.
Circuitele orienteazã acul busolei si forta centripetã îi dã greutate.
<
>