Miscarea de rotatie a unei stele, orientează circular fluenul, formând in apropierea ecuatorului, un imens circuit electric si cămpul sau magnetic - centura inertială.
Orientarea circulară a fluenului, are proprietatea de a se micsora, de a se strânge, cu o puternică fortă de comprimare.
Micsorând diametrul ecuatorului, măreste viteza de rotatie a stelei. Mărirea vtezei de rotatie, creste densitatea de orientare a fluenului in centura de inertie, până devine centură neagră.
In realitate, activitatea stelei produce stabilitate (relativă in fond). Activitatea stelei, metabolismul ei, este fenomenul HLH.
Hidrogenul produce lumina si lumina produce hidrogenul. Cum ne arată soarele in fiecare zi.
Este sursa de hidrogen si lumină in univers! Ne putem imagina realizarea acestei reactii in laborator? Desigur!
Revenind la stabilitatea centurii de inertie, aceasta reprezintă un mare obstacol in calea avalansei de radiatii emise de stea. Radiatiile, care vor s-o strapungă, provoaca mari perturbatii orientarii inertiale a fluenului (si câmpului magnetic), slăbindu-i-se forta de comprimare. Si radiatiile suportă consecintele acestui impact, incepând cu anihilarea si toate fenomenele optice.
Activitatea stelei, radiatiile, erodează centura inertială!
Rezultatul este echilibrul si energia ce ridică temperatura zonei de interactiune.
In cazul soarelui, temperatura coroanei ajungând cum se cunoaste, la 1.000.000 K
La batrânete, activitatea stelei creste brusc, centura inertială este invinsă si steaua isi măreste volumul enorm!

Paranteză

Intotdeauna curentul electric, este inconjurat de câmp magnetic. Intotdeauna câmpul magnetic, contine curent electric.
Intotdeauna ipostaza electrică a fluenului, este inconjurată de ipostaza magnetică a fluenului. Orientarea fluenului, se inconjoară reciproc. Altfel spus, nu există electricitate fără magnetism si nici magnetism fără electricitate. Materia este electromagnetism. Electricitatea si magnetismul, sunt ipostaze ale orientării fluenului. Perceptiile noastre despre electricitate, sunt diferite de cele despre magnetism. In timp ce magnetismul este constatat simplu si grandios la nivel terestru si cosmic, electricitatea stă în aplicatiile tehnice, ori ascunsă sub notiunea de "sarcină electrică" sau "electron" (se mai caută "sarcini magnetice" si gravitationale).
Sarcina electrică nu are magnetism! Electronul nu are magnetism, decât in miscare! Si i s-a atribuit miscarea de rotatie. Asa, are magnetism (dar, magnetismul lui, este si el monopolar?) Magnetismul, electricitatea si gravitatia, au fost aduse in sfera simturilor noastre, de acelasi fenomen - atractia între corpuri. Acum, sunt înca fenomene diferite. Este greu de admis, realitatea electricitatii in jurul globului terestru, sau a altor corpuri cosmice. Magnetismul, da. Electricitatea… este acolo in conductori, la "priză". Dar, realitatea magnetismului cosmic, arată realitatea electricitatii cosmice! Câmpurile electrice si magnetice la scară cosmică, nu pot fi atribuite presupuselor mecanisme interne ale corpurilor, ele fiind corpuri diferite: gazoase, lichide, sau solide. Factorul determinant si comun acestora, este miscarea de rotatie. Deci, sursa fenomenului electromagnetic la această scară, nu poate fi decât viteza de rotatie a corpului si orientarea fluenului inconjurător, în ipostaza de electricitate - centura inertială. Câmpul electromagnetic astfel generat, trebuie sa fie direct proportional cu masa si viteza de rotatie ale corpului si invers prortional cu intensitatea fluxului de radiatii emis de el. Dacă planul de rotatie al corpului antrenează alte forme materiale, câmpul electromagnetic imbracă o formă lenticulară evidentă.

Fenomene in atmosfera terestră - Uraganele.
Clima este răspunsul reliefului planetar, la actiunea radiatiilor solare.
Modificând relieful, modficăm clima. Clima la rândul ei, este instrumentul prin care radiatiile solare modelează relieful planetei. Extinderea reliefului uscat, lipsit de vegetatie, modifică fenomenele atmosferice. Astfel, actiunea radiatiei solare amplifică energia gazului atmosferic (temperatura, densitatea, presiunea) si formează mase de aer cu vapori de apă - norii. Diferentele de presiune, pun in miscare norii. Deplasarea lor, orientează fluenul pe directia miscării (orientarea inertială), dar si circular in jurul acestei directii. Acest fenomen, induce orientarea polaritătilor atomilor, pe acele directii.
Forta de atractie a polaritătilor electrice, micsorează distantele pe directia orientării si contractă norul pe acea directie (contracţia FitzGerald-Lorentz? Aici nu este viteza "c"!), făcând posibile descărcările electrice. Atunci când deplasarea este verticală, fluenul orientat circular, orientează circular polaritătile, norul se contractă către axa de rotatie si generează miscarea circulară accelerată - miscarea de vârtej (fenomenul de centură inertială). Procesul este mai complex si sigur se compune cu forta centurii inertiale terestre (forţa Coriolis?!).