Galaxie (vârtej) - sistem cibernetic natural
La nivel microscopic, în oscilator (atom de hidrogen), "miscare", "deplasare", nu existã logic!

Aici existã inductie, propagarea polaritãtilor cu viteza "c".
Miscarea de translatie si rotatie, se produce la nivel macroscopic, prin fortele de atragere si respingere între atomi, asociere, electricitate, magnetism, polaritãti orientate circular.

Pentru a evita confuziile, sã considerãm cã "sarcinile electrice" (electroni, protoni), sunt erori de interpretare!
Aici analizãm vectorul existentã, cu polaritate pozitivã si negativã indisolubil legate, unicul component al spatiului, electricitãtii si magnetismului, unica fortã a universului. Acesti vectori orientati în cercuri închise, îsi exercitã cunoscuta fortã de atractie cu viteza "c" si induc micsorarea diametrului cãtre minimum. In drumul sãu spre centru, aceastã undã electricã, induce orientarea polaritãtior gazului strãbãtut si "activeazã" o altã proprietate cunoscutã, forta de respingere între polaritãtile orientate paralel.
Este fenomenul de antrenare acceleratã a gazului si a "planctonului cosmic" (cromatic!), de la periferie la centru - gravitatia!
Corpul în rotatie, structura sa polarizatã, tinde sã se roteascã precum un solid rigid, deci cu vitezele liniare în crestere de la centru la periferie.
Antrenarea gazului de cãtre unda electricã de la periferie la centru, de la nivele cu viteze liniare mari, la nivele cu viteze liniare mici, este cauza cresterii vitezei de rotatie (acceleratia tangentialã dã stabilitate orbitelor si este motivul pentru care meteoritii cad oblic)
Viteza de rotatie si unda electricã se amplificã reciproc!
Astfel, gazul se comprimã rapid si capãtã o vitezã de rotatie fantasticã, dacã nu intervin fenomene de stabilizare a acestui proces.
Interactiunea undei electrice cu gazul comprimat, produce efectiv curent electric.
Efectele principale ale curentului, sunt inducerea unui câmp magnetic puternic si emisia masivã de fotoni. Ambele fenomene, se opun undei electrice care le produce si stabilesc "automat" un echilibru.
Variatia vitezei de rotatie a sistemului solar, este direct proportionala cu energia undei electrice (de intrare) si invers proportionalã cu energia radiatiilor emise (de iesire). Constatând cã viteza de rotatie este stabilã, rezultã cã energia de intrare, este egalã cu energia de iesire.
Soarele nu câstigã si nu pierde energie ! Doar o transformã ! - "Lavoisier"

 

Observatii :
- Spatiul este considerat "fix", "pasiv", "vid", sau cu existente fictive (eter, pentru a explica propagarea luminii)
Existã douã fenomene care demonstreazã activitatea spatiului:
1) Gravitatia - proprietatea vectorilor existentã (a energiei) de a se propaga.
Vectorii formeazã arii de interactiune cu corpurile cosmice în rotatie si transportã energie spre centrele acestora, continuu si fãrã oscilatii, cu viteza caracteristicã"c".
Aceasta este forta care produce miscare în întregul univers.
2) Oscilatia - forte în echilibru, ale acelorasi vectori existentã.
Existenta gravitatiei, prezintã conditii neomogene pentru propagarea oscilatiilor.
In spatiul ale cãrui polaritãti se propagã la rândul lor tot cu viteza "c", liniile spectrale se deplaseazã spre rosu sau albastru.
Deplasarea, atestã activitatea si calitatea de substantã a spatiului.
- Gravitatia, sunt proprietãti ale vectorilor, ale spatiului si pot fi demonstrate si prin experimente de laborator:
a) ionizarea (generarea electricitãtii)
b) transportul energiei (acumulare la centrul de rotatie)