Ipostaze ale vectorului existentã.
Ipostaza de "fortã" este complexã. Are calitãti binare, polare si evolueazã prin combinatii, de la fenomene magnetice si electrice, la atomi, corpuri, vârtej, orbitã, instincte, sentimente, constiintã, etc. Toate formele sub care o cunoastem, se reduc la forte de atragere sau respingere (compunere sau descompunere, bine sau rãu, etc.).
Nu gravitatia atrage corpurile! Corpurile "nu genereazã câmp gravitational". Corpurile sunt "vectori la pachet". Campul gravitational sunt "vectori vrac". El mijloceste prelungirea interactiunii (a polaritãtii), prin inserierea propriilor vectori, între polaritãtile deschise ale corpurilor, ca si la propagarea undelor. Fortele cu care pamântul atrage corpurile, greutatea, sunt aceleasi forte care leagã atomii! Forte ale polaritãtilor deschise "prelungite" (fir de atractie între polaritãti înseriate). La acestea se adaugã forta centripetã de apãsare, de comprimare, a câmpului electric, indus în câmpul gravitational prin miscarea sa de rotatie. Cum?
Corpul aflat în miscare de rotatie, "înfãsoarã firele prelungite ale polaritãtilor" (asemeni bratelor unor galaxii) si formeazã un câmp electric închis în jurul sãu, care se propagã spre centru cu viteza "c"!
Acesta dã forta centripetã ce accelereazã rotatia si curbeazã miscarea "rectilinie" a planetelor, prin compunerea vectorialã a celor douã câmpuri - orbita.
Alte ipostaze: Polaritatile particulelor de pe suprafata unui corp aflat în miscare, induc orientarea vectorilor câmpului gravitational pe directia miscãrii rectilinii sau circulare, în ipostaza electricã si în plan transversal ipostaza magneticã. Este miscarea inertialã. Efecte: 1) Conservarea miscãrii (a orientãrii câmpului electric). 2) Dacã o forta exterioarã modificã miscarea corpului, câmpul electric se opune prin forta sa de reactie (modificarea densitãtii de orientare - a intensitãtii câmpului). 3) In cazul miscãrii circulare, aceeasi fortã de reactie, se opune înclinãrii axei de rotatie, adãugând miscãrii o componentã nouã - precesia. Noua componentã poate fi stabilã, sau poate oscila în planul inclinãrii axei de rotatie - nutatia. Aceste fenomene sunt dependente de proprietãtile mediului, ale corpului si de parametrii miscãrii. Sunt interactiuni cu "miscarea miscãrii" si au efecte specifice (reflexia, efectul Doppler, migrarea polilor).