Lumina
efectului fotoelectric
Interpretare vectorialã
Existã douã feluri de electricitate, "vitroasã"
si "rãsinoasã", spunea du Fay în 1733.
Electrizarea corpurilor prin frecare este interactiunea prin care curentii
legãturilor atomice se rup cu arc electric.
Arcul produce efect termic si corpul rãmâne cu polaritãti
vectoriale (electrice) pozitive sau negative.
Acel stadiu al cunoasterii a trecut, acum utilizãm acele proprietãti
pentru realizarea jonctiunilor PN.
Lumina
Oscilatiile electromagnetice formeazã un spectru de frecvente continuu,
între zero si infinit, sau curbe helicoidale de la linie la cerc.
Oscilatiile spectrului electromagnetic au interactionat cu organismele animale
si
au format acestora oscilatoare biologice sensibile la rezonanta
cu acele frecvente numite spectrul optic - organul vizual.
Spectrul optic este lumina care produce animalelor imagini în
culori,
plantelor fotosinteza si materiei polarizare electricã.
Lumina constituie informatii pentru sistemul nervos, rupe curentii ce leagã
atomii si
moleculele din structurile biologice, formând strcturi noi si polarizeazã
electric materia.
Efectul fotoelectric
Mecanismul fotoelectric "foton-electron" este o interpretare fictivã.
Lumina, frecarea si catodul incandescent, rup curentii legãturilor
atomice cu arc electric
si dau libertate orientãrii vectorilor.
Curentii legãturilor atomice din semiconductoarele P si N intrã
în
rezonantã cu oscilatiile luminii, se rup cu arc si rezultã dipolul
electric.
Evident, în rezonantã intrã doar una din frecventele luminii,
selectatã de curentii care leagã atomii semiconductorului.
Deci, curentii legãturilor atomice se rup selectiv,
numai la frecventa din spectrul optic cu care intrã în rezonantã.
Dipolul cu sarcinã produce fortã electromagneticã pe
tot circuitul.
Pentru un randament crescut, curentii legãturilor din structura semiconductorilor
trebuie sã aibã la randul lor, un spectru de frecvente.
Structura semiconductorilor va fi mai complexã, multicolorã.
