Proprietatea de ortogonalitate a vectorilor

Proprietatea de ortogonalitate a vectorilor
In acest articol, detaliem actiunile proprietãtii de ortogonalitate.
Utilizãm denumirile electric si magnetic, fiind consacrate în culturã,
dar ignorãm pe cele de sarcini electrice si curent electronic, fiind ireale.
Descoperirea câmpului magnetic de cãtre Oersted, a fost neasteptatã.
Explicatie:
Conectând un fir electric la borna unei surse de electricitate, se va polariza electrostatic.
Borna sursei a indus electrostatic polaritãile sale, pe toatã suprafatã firului (polaritati vectoriale).
Conectând un alt fir la cealaltã bornã si acesta se va polariza electrostatic, cu polaritatea bornei.
Cele douã fire au devenit prelungirile bornelor, evident, polarizate electrostatic cu semne opuse.
Intelegâmd simpla fortã de atractie dintre cele doua polaritãti vectoriale, electrice (sau magnetice),
vedem absurditatea conceptiilor oficiale despre electricitate, magnetism si fortã.
Dacã punem în contact extremitãtile firelor, polaritãtile atrãgandu-se,
se aliniazã în circuit inchis, prin atractia lor din aproape in aproape.
Polaritãtile sunt ale atomilor si fac parte din circuitele lor, inconjurate de circuite magnetice.
Atomii, aliniindu-si circuitele electrice, isi aliniazã si circuitele magnetice.
Asa „apare” efectul magnetic al electricitãtii (nu al „curentului” electric).
Magnetismul din jurul atomilor având aceeasi orientare,
formeazã în jurl firului un câmp magnetic comun (CMF).
Practic, prin inchiderea circuitului, sursa a transformat
polarizarea electrostaticã, în polarizare electromagneticã.
Modul unic de orientare a circuitelor electrice si magnetice închise ortogonal,
reprezintã proprietatea de ortogonalitate a vectorilor.
Aceastã proprietate este cunoscutã drept reguli ale mâinii drepte, ale mâinii stangi, ale burghiului, etc.
Efectele proprietãtii de ortogonalitate vectoriale:
In circuitele vectoriale inchise ortogonal, proprietãtile vectoriale sunt aceleasi
pentru fiecare circuit si nu se schibã dacã le numim electric sau magnetic.
In exemplul de mai sus, circuitele magnetice actioneazã cu proprietãtile
de atragere a polaritãtilor lor cu semn opus, ca si în circuitele electrice.
Dar, si cu forta de respingere dintre circuite vectoriale paralele, orientete în acelasi sens.
Forta de atragere este maximã când vectorii sunt coliniari si scade
când formeazã un unghi (tine probabil de structura internã a proprietatii).
Astfel, vectorii se atrag liniar (pe drumul cel mai scurt) si circuitul vectorial
se strânge spre centru, generând fortã centripetã.
In consecintã, forta de atragere dintre vectorii circuitelor închise
(electrice sau magnetice) se transformã în fortã centripeta.
Forta centripetã magneticã, comprimã si aliniazã ortogonal polaritãtile electrice – tensiunea U.
Forta de respingere este forta dintre circuitele magnetice, paralele, cu vectorii orientati în acelasi sens.
Forta de respingere se transformã în fortã de propagare
a alinierii polaritãtilor electrice în circuitele închise.
Circuitul electric actioneazã si el, prin aceleasi proprietãti de atragere si respingere.
Insã, fortã centripetã magneticã, tensiunea U se opune fortei de respingere dintre polaritãtile
electrice paralele din circuit, (creste tensiunea, careste si densitatea polaritãtilor orientate).
Constatare:
Un aparat de sudurã electricã (CD) este pregãtit ponter lucru:
Cablul de legaturã, clestele si electrodul sunt polarizate electrostatic.
In momentul sudãrii, cablul de legaturã „se miscã”, tinde a se îndrepta.
Este efectul orientarii polaritãtilor EM, leagând mai rigid atomii în structurã.
Existã totusi o diferentã între circuitul electric si circuitul magnetic.
Circuitul electric este fixat în structura atomilor a cãror polaritãti sunt orientate.
In circuitul magnetic comun (CMF), structura circuitului este pur vectorialã (câmp).
Acest detaliu este analizat în continuare.
Forta EM, atât de utilizatã este interactiunea dintre douã circuite vectoriale închise (magnetice).
Este un caz particular al fortei vectoriale centripete.
Nu existã în naturã strcturi metalice filiforme si izolate cu email.
In naturã existã totusi fortã EM, inductia lui Faraday fiind un exemplu.
In inductie, câmpul magnetic „variabil” orienteazã câmpul magnetic al atomilor si implicit,
orienteazã în circuit deschis, polaritãile lor electrice.
Circuitul deschis, fiind aliniat electromagnetic, suportã interactiunea
celor doua circuite magnetice închise, producând fortã EM.
Fenomenele soarelui.
Corpurile cosmice au fenomenele lor caracteistice:
luminã; formã; câmp magnetic; miscare de rotatie si gravitatie.
Planeta pe care trãim, are si ea aceste fenomene, mai putin lumina.
Aceste fenomene trebuie sã fie unite de ceva, în entitatea corpului cosmic.
Incepem analiza acestei idei, cu proprietãtile câmpului magnetic.
Cum am spus, câmpul magnetic are o structurã pur vectorialã.
Deci, fortele de atractie dintre polaritãtile magnetice în circuit închis, se transformã în fortã centripetã.
Magnetismul soerelui coincide cu extinderea sistemului solar, cu „atractia gravitationalã”.
Forta centripetã pur vectorialã se propagã spre centrul soarelui, cu viteza luminii.
Substanta gazoasã a soarelui prin care trece forta centripetã este un obstacol.
Interactiunea fortei centripete cu „obstacolul” polarizeazã electric substanta pe douã directii:
Pe directia verticalã (PER), care accelereazã unghiular substanta si produce miscarea de rotatie.
Acceleratia unghiularã este maximã la ecuator si scade spre poli – rotatie diferentialã constatatã.
Si pe directia orizontalã (inductia lui Faraday), producând fortã EM,
transformatã in acceleratie centripetã, greutate, „mãrul lui Newton”.
Acceleratia centripetã genereazã cresterea presiunii si densitãtii substantei.
In aceste conditii, lungimea polaritãtilor electrice induse,
creste cu adancimea, datoritã cresterii densitatii substantei si a presiunii,
devenind circuite electrice închise pur vectorial în electroid.
Rezumând, circuitul magnetic pur vectorial, energia cineticã,
transformã (descompune) continuu substanta gazoasã si o comprimã
în circuitul electric ortogonal pur vectorial al electroidului, în energie potentialã.
Câmpul magnetic al sorelui este unul dintre fenomenele unite în procesul de fonctionare al stelelor.