Sructura materiei

Structura materiei: Tabloul "Structura materiei", de la sfarsitul lucrarii, este o imagine sintetica a evolutiei si organizarii materiei, conturata de cerintele modelului atomic fluenic. Descrierea acestui tablou, incepe de la simplu la complex, incepand deci de la starea de camp a materiei. De la starea de camp, deoarece, cel putin teoretic, orice particula atomica se poate transforme in camp, adica in vid. Asadar, tabloul cuprinde trei coloane, A; B; C si sapte randuri. Pe coloana A, sunt ilustrate ipostazele "tipice" ale fluenului, intregul tablou fiind de fapt ipostaze ale fluenului. Pe coloana B, sunt aspecte de masa ale ipostazelor din coloana A Daca pe coloane A sunt considerati "indivizii", pe coloana B se afla multimea acestora, populatia. Coloana C, scoate in evidenta relatiile aparute in coloana B, ca mediu "ambiant", cu o contributie modelatoare in evolutia spre complex a materiei. Aceste nivele ale "ambiantului", devin in coloana C, "plane de dialog" intre entitati si reprezinta esenta si evolutia spiritului. Tabloul permite chiar de la inceput, la nivelul coloanelor, multiple interpretari. Astfel, coloana B poate fi considerata "laboratorul" in care apare noutatea in organizarea materiei. Aceasta noutate se inscrie ca entitate in coloana A. Noutatea aparuta, se implica in ambiant, cu propria "amprenta", care va insemna la randul ei noutate in ambiant, un nou "tip de legatura", care va fi inscris in coloana C. Sau altfel spus, populatia din coloana B se implica in realizarea unui climat, a unui mediu sau ambiant, format la randul lui din orientarea si dinamica perturbatiilor fluenului inconjurator, cu rol determinant in organizarea evolutiva a materiei. Acest ambiant inseamna cu alte cuvinte, campuri magnetice, electrice, temperaturi, presiuni, etc. Aceste din urma notiuni, iau alte interpretari in ipoteza fluenului. Sa facem observatii pentru fiecare pozitie.
A1: Pozitia A1 este vidul, sau ipostaza de camp a materiei, fluenul cu proprietatile aratate deja anterior si este punctul de plecare in aprecierile de fata. Campul fluenic nu este un "concept", un "camp ipotetic" este o realitate obiectiva, vidul ce poate deveni ceeace numim noi materie, asa cum, ceeace numim noi materie, poate fi transformat in camp. Conventional acestui camp, ii este numai denumirea. El poate fi numit camp informational, tensorial, eteric, vid, etc. Campul fluenic in aceasta viziune, se intinde la nesfarsit si este daca nu sinonim, cel putin paralel cu infinitul. Este vidul care nu poate fi dislocat sau comprimat, dar care poate fi orientat sau perturbat. Este campul realmente existent pretutindeni, in care se manifesta spectrul electromagnetic. Fenomenele care se desfasoara in acest camp, nu lasa loc notiunii de densitate. Viteza constanta "c" a luminii, - a propagarii perturbatiilor fluenului - este o reflectare a proprietatilor si structurii sale omogene si universale. Fluenul cuprinde in proprietatile sale, toate informatiile necesare organizarii materiei observabile.
B1: In B1 consemnam existenta formatiunilor fluenice, nucleoni, electroni, unde. < Nucleonul este singura particula stabila. Celelalte particule elementare, sunt interpretate ca formatiuni fluenice instabile. Electronul fiind o formatiune fluenica instabila, isi pierde pur si simplu calitatile cu care este acreditat. In B1 avem nucleoni si unde. In prezent, toate fenomenele fizicii electrotehnice si electronice sunt interpretate cu ajutorul electronului. Astfel, experimentele lui Stephen Gray, fenomenele descoperite de Oersted si Faraday si in general fenomenele legate de electricitate, au condus pas cu pas la alcatuirea mai intai imaginara, a particulei elementare responsabila de evidenta fenomenelor, altfel de neanteles. Electronul se afla la baza oricarei interpretari a fenomenelor electrice si este "inzestrat" cu proprietati multiple, uneori neclare, misterioase. Ar putea fi aceasta particula "paravanul" in spatele caruia se afla adevaratele fenomene? In aceasta situatie se scghimba total interpretarile fenomenelor fizicii fundamentale privind rolul electronului. Aici nu este ignoranta sau absurd. Se deschide o alternativa, o interpretare a fenomenelor, impusa de ipoteza modelului fluenic al atomului, intr-un mod simplu si natural.
Atentie! Fenomenele sunt evenimente constatate.: Alternativa se refera strict la interpretrea lor, asa cum vom vedea mai departe.>
Felul cum s-a facut trecerea de la A1 la B1 ramane un mister, care intra in sfera de interpretare a "big bangului".: Calitatile si proprietatile formatiunilor fluenice, sunt calitati si proprietati ale fluenului, inclus in ipostaza de formatiuni fluenice, Odata cu formatiunile fluenice, intram in aria notiunilor clasice, vorbim acum de numarul de formatiuni pe unitatea de volum, adica densitatea in sensul cunoscut, de masa, de energie, de mecanica, de miscare, etc. Masa nucleonului, este cantitatea de orientare a fluenului in cei doi tori, care isi iau forma si marimea, potrivit proprietatilor fluenului, ea fiind si energie potentiala, care are permanent tendinta de a se descompune, de a se destinde. Dar, cand un tor se destinde, celalalt se concentreaza, ceeace inseamna ca, mentinerea orientarii fluenului intr-un tor de catre celalalt, intretine o vibratie caracteristica permenenta. Daca energia potentiala este pastrarea cantitatii de orientare a fluenului, energia cinetica este modificarea orientarii fluenului, la orice nivel de organizare al materiei s-ar desfasura si la orice frecventa. Ori, cand apare cea mai mica modificare a orientarii componentilor fluenului (o cuanta de energie?), aceasta influenteaza orientarea fluenului din aproape in aproape, la infinit. Asadar, informatia perturbatoare, se initiaza, se transmite si se receptioneaza exclusiv prin fenomenul de modificare a orientarii fluenului. Faptul ca viteza de reactie apartine exclusiv fluenului, (componentilor fluenului) si ca in univers fluenul este intr-adevar discontinuu si omogen, se reflecta in doua marimi ale perturbatiei la frecventa luminii. Constanta si limita vitezei "c".
Constanta = omogenitate; Limita = discontinuitate, transmiterea informatiei necesitand un minimum de timp pentru reactie. Dupa cum se observa, cele doua componente ale campului electromagnetic se regasesc contopite in notiunea de fluen. Ne mai fiind vorba de campuri speciale, magnetic, electric, mezonic si chiar gravitational, vorbim de manifestari si ipostaze ale aceluiasi camp - fluenul. Sectionand (imaginar) un tor fluenic, am sectionat circuitul unui camp "magnetic" si avem un pol nord si unul sud. Polaritatea "electrica" a unui atom, ar putea fi un monopol fluenic (magnetic), cu manifestarile cunoscute. Deasemeni, "cele patru forte ale naturii", nu pot fi altceva decat nivele de manifestare ale singurei forte a naturii - forta fluenica. Notiunile de rece si cald, sunt fenomene ce tin de relatiile dintre formatiunile fluenice prin intermediul campului fluenic, de spirit. O formatiune ce se afla in stare de generator de perturbatii fluenice, suferind o amortizare a vibratiilor proprii "simte rece". O alta formatiune ce se afla in campul perturbat si pe seama acestuia isi amplifica propria vibratie, "simte cald". Numai traficul de energie!: C1
C1 este o consecinta a fenomenului din B1. In imobilul si infinitul camp fluenic, inrt-un spatiu infinitezimal, particulele de camp sunt asezate, ordonate, intr-un acord absolut cu proprietatile acestora, ca intr-un adevarat "nod al infinitului". Existenta acestor "formatiuni fluenice", inseamna de fapt, existenta nucleonilor, electronilor si implicit a undelor. Undele, sau perturbatiile campului fluenic, sunt produse prin vibratii ale nucleonilor si electronilor, in tendinta lor de a reveni la starea de camp. Relatiile intre aceste trei tipuri de formatiuni fluenice, sunt de fapt, "evidentierea proprietatilor fluenului", izvorul tuturor fenomenelor si legilor materiei, cauza sau "chemarea" la organizare spre complez a materiei. Fantastica si incredibila concluzie, este ca, aparitia acestor formatiuni, nu conduce implicit si la aparitia "densitatii" in campul fluenic! Cu alte cuvinte, densitatea, "greutatea" unui nucleon, nu consta in inghesuirea mai multor componenti ai fluenului, ci numai in "densitatea" de orientare in directie si sens a acestora! Aceasta orientare, trebuie sa fie forta care cheama la asociere, forta de atractie, ce o numim in unele cazuri, greutate, sau masa, sau gravitatie. In C1 avem primul "ambiant", prima si cea mai puternica "chemare" la asociere intre formatiuni - forta nucleara, sau energia nucleara. Ambiantul din C1, este "inceputul", izvorul spiritului, a carei evolutie este relevata in coloana C.: A2
In A2 trecem deci o prima ipostaza a fluenului, formatiunea fluenica cea mai stabila - nucleonul, ce poate genera ipostaze de nuanta a fluenului, camp electric, camp magnetic, gravitational si unde. Deci, "substanta" campului electric, magnetic, gravitational si chiar a nucleonului este aceeasi - fluenul. "Incatusarea" orientarii in directie si sens a fluenului in nucleon, confera acestuia forta, energia de legatura dovedita in ezperiment.: B2
Populatia ipostazelor fluenului din A2, capata in B2 denumirea de plasma. In plasma se petrec reactii de asociere si disociere a formatiunilor fluenice, care amplifica ambiantul amintit in C1, numit energie. Ambiantul din B2 inseamna conditii de asociere a nucleonilor in noi entitati - atomii. Careul B2 ar putea fi numit si "uzina de fabricat atomi". Formatiunea fluenica fundamentala, "capcana a orientarii campului fluenic", sau "nod al infinitului", sau orientare cuplata a fluenului, asa cum s-a mai aratat, are o anume configuratie spatiala, determinata de proprietatile fluenului. Aceasta adevarata "coafura", este aceeasi pentru toti nucleonii. De fapt, nucleonul este "numai" coafura fluenica, ce tremira ca un diapazon, in tendinta de a se descatusa. Aceasta configuratie, impreuna cu rezonanta proprie, inseamna "zestrea" de ambiant cu care se prezinta hidrogenul in toate combinatiile sale, inseamna informatia de recunoastere, "parola"proprie nucleonilor, la nivelul lor de organizare. Din combinatiile nucleonilor in nucleele elementelor, vor rezulta configuratii ale polaritatilor, "coafuri topografice" specifice fiecarui element, informatii cu care vor intra in structuri cristaline sau tesuturi celulare. De remarcat, ca in aceasta ipoteza, elementele, atomii, nu se unesc prin intermediul electronilor, ci prin polaritatile nucleonilor. Informatia de recunoastere, "parola", este deci, proprie fiecarui element, ca si fiecarui nivel de organizare al materiei si constituie "criteriul selectiei naturale".: C2
C2 arata legaturile nucleare stabile la diferite nivele - elementele -, cu un nou ambiant, mai slab ca intensitate decat in C1, dar cu insusiri noi, care inseamna tot chemare la legaturi, dar cu noi posibilitati, cu noi conditii determinate de numarul si topografia punctelor de legatura, proprii fiecarui element si de bogatia armonicelor generate. Acest ambiant si punctele topografice de legatura, pot fi factorii care conditioneaza si stabilesc distantele legaturilor intre atomi. Ambiantul reprezinta dinamica fluenului inconjurator, sediul ecoului activitatii intra si extra atomice, a fortelor permanente si efemere care pulseaza in atomii elementelor si perturba fluenul catre infinit. Acesta, ambiantul, este "aura" ce insoteste fiecare formatiune fluenica, deci fiecare atom sau grup de atomi, este zona si mijlocul prin care dainue dialoguri multiple intre ceea ce numim forme materiale. Ambiantul, fiind un parametru variabil, joaca rolul "elementului de comanda" al legaturilor atomice pe diferite nivele de organizare a materiei. Ambiantul inseamna energie cinetica.: A3
Atomul elementelor impreuna cu "acumularile calitative", il trecem simplu in A3, ca o noua ipostaza a fluenului. Aparenta simplitate a atomilor din A3, desvaluie nu numai potentialitatea unor combinatii complexe, dar si regulile interactiunilor lor, legile chimiei, ale fizicii si mecanicii.: B3
Populatia elementelor, in careul B3, isi arata splendoarea la dimensiuni cosmice, sub forma de corpuri stelare si planetare, unde "comportarea" lor la scara cosmica, arata ca "dialogul" intre formele materiale se pastreaza perfect si la aceasta scara. Dintre aceste corpuri, planetele sunt formele ce permit continuarea spre complex a evolutiei materiei. "Conditiile privilegiate" ale acestora, nefiind altceva decat implinirea ambiantului necesar realizarii "chemarii" la legaturi tot mai complexe intre atomii elementelor. In B3 apare o noua cale de agregare a materiei, diferita de aceea a cristalelor, calea legaturilor armonice, functionale, strict dependenta de parametrii ambiantului, avand ca rezultat o noua entitate - celula. Sa incercam punctarea unei posibile variante de trecere la structura vie a materiei, oferita de modelul atomic fluenic. O caracteristica generala a structurilor atomice este vibratia. Asa cum legatura nucleonului cu electronul determina o permanenta miscare de apropiere si departare, electronul se afla deci intr-o permanenta vibratie fata de nucleon, tot asemenea, legaturile intre atomii unui cristal, vor determina o continua vibratie. Aceste vibratii, reflecta "plaja", toleranta stabilitatii structurii. Atunci cand ambiantul este "sarac", deci energia cinetica inconjuratoare este mica, vibratia este diminuata si stabilitatea creste. Dimpotriva, cand ambiantul este "bogat", vibratia creste si tinde spre ruperea legaturilor, spre descompunere. Fenomenul este bine cunoscut si folosit in tehnologie. Dar si celelalte stari de agregare ale materiei sunt insotite de acest fenomen. Aceasta ne face sa presupunem, ca intre cele cinci elemente de baza ale structurii viului, acest fenomen sa functioneze in limite foarte largi, de la vibratii simple, pana la schimburi de legaturi, fenomenele fiind strict mijlocite de ambiant, de energia cinetica, cu rol determinant in structurile vii. In aceste conditii, ambiantul si fortele de legatura se intercoditioneaza la nivel local (la ambiant bogat fortele de legatura scad si invers), formand o adevarata "pompa biologica". "Aici" trebuie sa fie "jocul de-a viata" - motorul viului. Chiar daca acesti "biooscilatori", grupuri de elemente cu modificari interconditionate, mai simplu cu "legaturi armonice" par a avea oscilatii de tip "intretinut" si ca impulsul, sau factorii care intretin oscilatiile "si-i iau" din afara grupului, timpul, durata oscilatiilor este totusi limitata. Biooscilatorii cu legaturile lor armonice, ar putea constitui "caramizile" constructiei celulei. Deasemeni, ar putea fi si ceeace numim aminoacizi, enzime, virusi etc.: C3
C3 este plusul de ambiant format in B3, legaturi armonice, sau dialogul starii de viu al materiei. Un cristal apare mai intai cu un inceput, ca un "embrion", se "hraneste" si "creste" aditionand atom cu atom, dupa un "plan" dictat de atomii de initiere, avand drept informatii, proprietatile atomilor. Potrivit insusirilor fluenului, viul nu este o aparitie "spontana" si nici produsul unei "inteligente", este numai evolutia structurii materiei. Viul ar putea fi starea de echilibru a legaturilor armonice, cu stabilitate controlata de ambiant. Biooscilatorii si apoi celula, au devenit entitati in constructia tesutului viu, asa cum atomii elementelor, sunt entitati in constructia structurii cristalelor. Numai ca, in timp ce cristalul isi aditioneaza atomii deja existenti, celula isi "fabrica" entitatile prin reproducere, informatiile necesare fiind mai ales de natura interna.: A4
Iata cum in A4 avem o alta ipostaza a fluenului, celula. Entitate fundamentala a structurilor complexe ale viului, celula are deci viata ei, o existenta limitata si inainte de toate capacitatea de reproducere. Observam inca de acum, ca viata este o "unda", o "stafeta" in continua repetitie. Aparent, viata este perena, de fapt perena este numai "metoda", unda, perene sunt numai proprietatile fundamentale ale structurii materiale, dar entitatile, edificiile substantiale vii, vietuitoarele sunt evident efemere.: B4
In B4, multimea de celule si proprietatile lor, face posibila asocierea si specializarea lor, formarea de noi entitati, tesuturi, care vor constitui la randul lor organisme vii, plante.: C4
Aparitia in B4 a unor entitati noi, plantele, a insemnat "largirea" spatiala a ambiantului in care acestea se desvolta, in medii uscate, umede, calde, reci, intunecoase, luminoase, etc. Stimulii acestor medii, au format conditiile, ambiantul, dialogul ce a determinat desvoltarea si diversificarea plantelor. Cei mai "pozitivi" stimuli, s-au dovedit a fi apa, caldura si lumina. Dupa cum s-a mai spus, lumina si caldura sunt perturbatii ale fluenului, energie cinetica, in timp ce apa este mediul purtator de entitati materiale, atomi si combinatii ale acestora: A5
In A5 avem ipostaza de organism vegetal complex, planta, cu organe diferentiate, specializate - radacina, tulpina si frunze.: B5
Populatia plantelor in B5, este reprezentata de regnul vegetal. Treptat, vegetatia se extinde din apa pe uscat, isi inbunatateste ambiantul, stimulata de lumina si de circulatia apei, formeaza solul fertil si imbraca planeta cu o haina noua - biosfera. Realmente aceasta "haina" planetara este un nou nivel, un nou stadiu de organizare materiala, starea dinamica, ciclica, oscilatorie, cu noi posibilitati combinatorii, cu noi "chemari" spre organizare complexa a materiei. Diversitatea si varietatea morfologica a plantelor, adauga relatiilor acestora cu stimulii naturali, un nou tip de relatii, rezultat al "densitatii" organismelor vegetale, relatii intre indivizi si mai ales intre specii. Rezultatul convietuirii populatiei din B5, transforma reactiile de raspuns la stimulii naturii, din actiuni reflexe, in "simturi" specifice. Noua categorie de vietuitoare se diferentiaza treptat, prezentandu-se ca organisme mobile, cu deosebiri tot mai esentiale fata de regnul vegetal, dar care se desvolta in ambiantul pregatit de acesta, ca o succesiune naturala in evolutia organizarii materiei - organismul animal.: C5
Saltul calitativ realizat in B5, aparitia organismului animal "inzestrat" cu simturi, ar putea fi comparat cu saltul structural al materiei, de la forma inerta la materia vie. Desvoltarea organelor de simt ale organismului animal, ca raspuns la permanenta solicitare a stimululor naturali, a insemnat nu numai integrarea animalelor la mediul lor de viata, ci si conditiile necesare pentru evolutiile ulterioare, de fapt o amplificare calitativa a ambiantului.: A6
Si iata cum in A6 apare o noua entitate, ipostaza a fluenului, organismul animal. In continua evolutie si adaptare la mediu, cu organe specializate de locomotie, de aparere si orientare, organismul animal tinde spre dominarea planetei.: B6
Populatia acestor organisme, formeaza in B6 regnul animal. Acesta se desvolta intr-o continua adaptare la ambiant, potrivit selectiei naturale. Animalele isi perfectioneaza organele "auxiliare" ca raspuns la stimulii de mediu. Astfel, organele de locomotie ale animalelor, au pornit de la formele primitive de cili, ajungand la o mare diversitate, impusa de conditiile de mediu in care vietuiesc. La animalele de uscat, s-au desvoltat picioare, mult variate ca forma si performante. La animalele de apa, organele de locamotie s-au adaptat la conditiile de mediu si au forma de aripioare sau palete. Pasarile, si-au desvoltat aripi, adaptate conditiilor mediului atmosferic si picioare (gheare), deasemeni variate ca forme si performante. Organele de orientare la animale, sunt de fapt organele de simt. Ele sunt raspunsuri specializate la stimulii mediului natural. La inceput, stimulii erau receptionati nediferentiat, de toate celulele de pe suprafata corpului - de tegument. Din acesta s-a impus treptat, diferentierea si specializarea organelor de simt. Daca obstacolele solide au stimulat desvoltarea si specializarea organelor tactile, radiatia luminoasa a stimulat structurarea organelor simtului vizual, vibratiile acustice au stimulat desvoltarea organelor de simt auditiv, etc. Organele de simt sunt insa specializate numai in receptionarea informatiilor, care sunt transmise prin sistemul nervos la creier, un alt organ "auxiliar", a carui structura celulara este specializata in prelucrarea informatiilor si trimiterea comenzilor la organele de executie. Organele de simt, creierul si organele de exscutie, formeaza un sistem ce "raspunde" la stimulii naturali. Aparitia animalelor "inzestrate" cu simturi si sistem nervos central, s-a produs in conditiile unei adevarate lupte pentru existenta, pentru obtinerea hranei. Specia care s-a desprins triumfatoare din aceasta lupta, a fost omul, ca singura fiinta ce a devenit inteligenta. Inteligenta a insemnat acumulari de informatii, prin folosirea rationala a simturilor si aptitudinilor in faurirea si folosirea uneltelor, dar mai ales in folosirea limbajului. Daca pana la om informatia "curgea" in mod natural si ereditar, prin simturi si instincte, limbajul a adaugat informatiei forma "conventionala", conditie capitala in faurirea fiintei inteligente. Ambiantul a stimulat "necesitatea" de a indica fiecare actiune, fiecare obiect, aspect, fenomen, etc., printr-un "cod", un "nume", format din sunete articulate, care sa fie aceleasi si recunoscute de toti indivizii colectivitatii. Aceste informatii, au fost mai mult decat suficiente, pentru declansarea procesului de gandire, altfel decat la celelalte animale. Creierul omului, pe langa interpretarea momentana a informatiilor primite de la organele de simt, si-a desvoltat si capacitatea de a "pastra" aceste informatii, un timp mai lung sau mai scurt si implicit, proprietatea de a le reda sub forma de "amintiri". Functia de memorare a creierului, s-a desvoltat mai accelerat, odata cu folosirea legaturilor conventionale - vorbirea. Actul de incarcare a memoriei, "acumularea", este mai eficient atunci cand informatiile sunt repetate, sau asociate cu evenimente ce provoaca sentimente, dar nu neaparat adevarate. Deci, informatiile fiind naturale, reale, "interpretarea" si memorarea poate fi denaturata, perceputa gresit. Se poate spune ca o fiinta inteligenta, culta, poarta cu sine o lume proprie, o reflectare imaginara a lumii reale, ca referential. Ideal ar fi ca informatiile dobandite sa se faca nemijlocit din "referential", prin propriile simturi, in fapt aproape imposibil. Cea mai mare parte din informatii se dobandesc prin imprumut, prin intermediari, ceea ce face ca lumea spirituala, sa fie o copie mai mult sau mai putin deformata a lumii reale. Capacitatea creierului da a "controla" informatiile memorate cu ajutorul simturilor, constituie "sufletul", "spiritul", sau "eul" fiecarei fiinte rationale. << Adaug o mica extensie la acest subiect, o schita. Fiecare om este unic. Se naste, invata, imbatrâneste si moare. Viata are început si sfârsit. “De-as mai trai o viata!”: Dorinte, sperante, chiar tentative: Mumificarea, congelarea sau transplantul creierului. Teoretic, este posibilă repetarea vietii, dar nu asa. Acest fenomen, chiar se intâmpla în md natural. “Ce bine seamana cu tatal sau!”. Da. Ereditar, uneori, se transmit perfect infatisarea, caracterul, vocea etc.
Prin fiu, parintele a renascut la propriu. Diferenta este eul, constiinta existentei, instruirea – informatia. Se impun rationamente seioase. Sunt aici unele elemente de analiză cunoscute si altele care asteapta sa fie cunoscute. Esenta subiectului, eul fiitei care se doreşte “prelungit”, este informatie. Ori, exista în dezvoltare, mai multe tehnici de lucru cu informatia. Asa “traiesc” printre noi, oameni, personalitati care au disparut de mult, dar care au lasat memorii, opere sau fapte, parte din informatiile eului lor. Vrem mai mult desigur.: Facem tot mai des comparatii, între o fiinta (om) si un calculator, care tinde spre statutul de fiinta. Cele doua parti, au in comun informatia binara. La calculator, unitatea de informatie, bitul, trece prin circuite logice, forma dinamica si se fixeaza în memorii, forma statica. Forma statica poate fi modificata, mixata, mutata, citita sau stearsa. Citirea, este o traducere compatibilă cu simturile vizual si auditiv ale finitei umane. Înainte de citire, informatia este cautata, urmând un traseu cu adrese si apoi accesata. La fiinta umana, unitatea de informatie trebuie sa fie polaritatea elecrica si magetica. În viitorul indepartat, atuci când se va constata ca sistemul nervos este de fapt electricitate, când vor fi bine cunoscute fenomenele de transmitere a informatiei prin organele de simt, traseele si adresele pâna la memorie, când vor fi bine cunoscute fenomenele de scriere si accesare a informatiei la nivelul memoriei, atunci, printr-o interfata, se vor putea copia informatiile acumulate de o fiinta umana, pe o baterie de memorii arificiale si invers. Atunci eul unui om, va putea fi transferat sau multiplicat. Omul va putea trăi mai multe vieti. Problema suportului, a trupului, este aproape rezolvata de acum, prin clonare. scoala, facultatea, invatatura, vor fi un simplu clic...>>
C6: Fructul care se desprinde din B6, inseamna asadar, fiinte inteligente. "Zestrea", plusul de ambiant adaugat in C6 este imens. Legatura conventionala, limbajul, face posibila gandirea rationala si declanseaza reflectarea imensitatii si uluitoarelor informatii din natura. La abia formata constiinta a existentei in viata fizica, obiectiva, fiinta inteligenta isi adauga o alta viata, o alta lume, aceea a gandirii, a reflectarii, - lumea spirituala.
A7: A7 reprezinta fiinta rationala, inteligenta - omul. Omul este deci, entitatea cu cea mai complexa organizare a materiei, cea mai incredibila ipostaza a fluenului. Se poate observa din acest tablou, ca materia se organizeaza din aproape in aproape, intr-o continua acumulare de legaturi optime, conditionate de ambiant. Sensul vietii apartine exclusiv materiei si este in esenta, organizarea materiei catre complez. Omul este una din formele prin care se realizeaza aceasta organizare. Nici pe departe nu se poate spune ca noul nascut isi incepe viata de la zero! Noul nascut este o acumulare, o continuitate in timp cosmic, a organizarii materiei catre complex.
B7: Multimea de oameni, populatia acestora din B7, inseamna civilizatii umane. Ezponentul acestor civilizatii, omul, este singurul animal nemultumit de performantele "organelor sale auxiliare" si cea mai agresiva fiinta terestra. El a dorit si a reusit sa extinda performantele acestor organe. A dorit sa alerge mai iute decat orice animal. A construit la inceput mijloace rudimentare, care au devenit apoi masini de performanta, acoperind planeta cu o retea de de sosele si cai ferate. A dorit sa mearga pe apa si prin apa si a transformat piroga in vapoare si submarine. A dorit sa zboare mai iute si mai sus decat pasarile si de la mijlocul rudimentar, balonul, a trecut rapid la masina de performanta, avionul cu reactie. A dorit sa auda si sa vada la mare distanta si a realizat uimitoarela mijloace de transmisiuni. Daca la inceputuri, cunostintele, invataturile, erau transmise din generatie in generatie prin "ritualuri", ereditar nefiind posibil, apoi prin monumente, prin inscriptii in piatra sau placute de lut, prin scrieri pe pergament, sau tiparituri pe hartie, acum, aceste cu adevarat "memorii externe", sunt stocate in gigantice computere electronice. Fiinta inteligenta nu s-a multumit cu forta pumnului si de la mijlocul rudimentar, bata, a ajuns la masina de performanta, bomba atomica. Am afirmat ca orice proces in organizarea materiei, se afla corelatia cu ambiantul. Care trasatura a ambiantului din B7 a stimulat uimitoarele performante? Si totusi stimulentul din B7 exista! Acesta este ancestralul instinct al agresivitati pe care inca il purtam in noi. In ambiantul careului B7, pacla razboiului a plutit permanent si inca mai pluteste. Aproape toate performantele tehnice ale civilizatiei, puse in "slujba" omului, au avut de fapt un singur stimulent - razboiul. Si totusi! Si totusi, careul B7 are un fruct, sesizabil la nivelul ambiantului si se chiama - autocunoasterea. Autocunoasterea si de aici febrila chemare spre cunoasterea si a altor lumi, a altor planete.
C7: Autocunoasterea din C7 este o sclipire pozitiva a sumbrului B7 si se constituie mai ales in "semnale de alarma". Unele instalatii militare, au dovedit ca pot avea si alte utilizari in afara celor pentru care au fost construite. Concret, oamenii au posibilitatea sa priveasca planeta pamant si de la "distanta", din cosmos. Constatarile sunt graitoare. Planeta este o adevarata nava, in care viata este singurul pasager. Ambiantul compatibil cu viata este in pericol din mai multe motive:
- Amploarea demografica.: - Amploarea exploatarilor industriale.
- Aparitia reactoarelor nucleare, cu grave contributii reale si potentiale la deformarea ambiantului.: De observat, ca planeta pamant, nu numai ca nu se opune "agresivitatii" fiintelor inteligente, dar ei nici nu-i pasa! Pentru ea este o simpla "devenire", o evolutie care mai devreme sau mai tarziu, o va trece in randul planetelor ostile vietii, in timp ce multe alte planete, pot debuta in aceasta "aventura a naturii". Logic, fructul din B7, trebuie sa conduca la aparitia unor "calatori cosmici". Exista aceasta tendinta, dar inca nu exista masina de performanta, care sa foloseasca si sa se sprijine eficient pe proprietatile mediului interplanetar.
Starea de camp a materiei, fluenul, face posibila, eficienta si mult mai simpla calatoria spatiala nelimitata, nu cu motorul de racheta, nu cu motorul fotonic alimentat cu antimaterie ci cu motorul fluenic.: Acesta foloseste proprietatile fluenului.
Poate echipa nave de orice forma si marime.: Nu are piese in miscare.
Se alimenteaza numai cu energie electrica.: Genereaza forta de propulsie pe intreaga suprafata exterioara a navei, spatial catre infinit. Interactioneaza cu campul inconjurator, fluenul, intr-un volum de un milion de miliarde de km³., numai in prima secunda de la pornire.
<<Sintezã, evolutii>>: Toate ipostazele fluenului, de la B1 la C7, sunt o continuã evolutie.
Nucleonul induce in starea de câmp a fluenului, starea de formatiune corpuscularã – foton.: Existenta materiei, contrazice legea conservãrii energiei!
Procesul de transformare nucleon-foton-nucleon, sau HLH (hidrogen luminã hidrogen), este singrul fenomen ce explicã logic, împrãstierea materiei solide în univers (teleportare!). Asa se formeazã aglomerãrile de hidrogen si luminã în tot universul. Din acestea se formeazã stele, stelele formeazã galaxiile, si galaxiile formeazã universul. Viteza evolutiei, creeazã iluzia eternitãtii.: In stele, prin descãrcãri electrice violente, hidrogenul fuzioneazã formând atomii elementelor usoare, acestia se comportã ca moderator al procesului HLH, ridicã astfel densitatea si dinamica stelei si formeazã inele in jurul unui nucleu stelar.
Inelele se condenseazã in planete, frâneazã mult procesul HLH si se accelereazã formarea atomilor elementelor.: Planeta, initial un glob de gaze fierbinti, îsi diferentiazã coroana de globul tot mai vâscos, coroana devine atmosferã formatã din gaze din ce în ce mai grele, acestea precipitã si devin zãcãminte in glob.
Se formeazã scoarta solidã si evolutia continuã succesiv, secventa dupã secventã cãtre o planetã rece, formatã din pulbere cristalinã, in stadiul de cometã.: Secventa biosferei, aduce viul in structura materiei odatã cu fenomenul reproducerii. Instinctul primordial al reproducerii, urmeazã toate combinatiile posibile, soiuri din soiuri de plante, specii din specii de animale, care apar, evolueazã si dispar. Limitele dezvoltãrii, sunt hrana si mediul. Fiintele se nasc, se reproduc si mor. Planeta continuã evolutia.
Viata
De ce existãm? Mai general, de ce existã viatã? Ce este materia vie?
Fluenul: In multimea de combinatii ale structurii materiei, a fost posibilã si structura ciclicã. Un sir de modificari structurale care se memoreazã într-un cod si continuã generându-se alternativ. Structura se dezvoltã dupã cod, rescrie codul, apoi se stinge, moare. Aceasta este o entitate materialã vie, o fiintã. La moarte, din fiintã se desprinde sãmânta, codul. Combinatii ale codului, dezvoltã alte fiinte, simple sau complexe, cu viatã scurtã sau lungã, cu aceeasi existentã ciclicã. Simple: energie cineticã-energie potentialã (codul). Complexe: structurã cineticã-structurã potentialã (codul). Alternanta structurii cinetice, induce "automat" alternanta structurii potentiale. Termenul "automat", este stafeta, legãtura celor douã alternante, scrisã în cod. Aceastã stafetã este instinctul reproducerii (IR)
Asadar, materia vie, constã în functionarea unor relatii structurale repetitive ale materiei inerte. Prin încetarea acelor relatii, rãmâne doar materia inertã. Viul este forma functionalã a spiritului din structura materiei. Viul este spirit. Constat cu mare uimire, potrivit definitiei, cã prima fiintã si cea mai simplã este... lumina! Fotonul! El se naste si moare, de un milion de miliarde de ori într-o secundã! Vietuitoarele se hrãnesc cu vietuitoare. Cine se "hrãneste" cu luminã?
IR
La om, instinctul reproducerii, subordoneazã cele 5 simturi, formând sentimente de dragoste si iubire, o "mantie" sub care se ascunde. IR dominã omul pânã la moarte. Satisfactiile sunt rãsplata si motivul existentei. Instinctul matern, este parte a IR. Instruirea, cariera, averea, cautã doar, înbunãtãtirea conditiilor de împlinire a IR si ocrotirea copiilor. Acelasi fenomen, îl constatãm si la nivel de comunitate, natiune sau tarã (tendimta spre bunastare si ocrotire a populatiei).
Necunoasterea IR, prin excese sau abstinentã, înlãturã mantia sentimentelor de dragoste si IR se manifestã prin sentimente de respingere, urã si violentã, pânã la crime si rãzboaie.
Moartea
Legi. Drepturile omului. Dreptul la viatã, da. Dreptul la reproducere, relativ. Dreptul la moarte... nu. Toti oamenii mor! Accidente, boli, bãtrânete, sinucideri sau crime. Oamenii bãtrâni, îsi doresc o moarte "frumoasã". Adicã rapidã si fãrã suferintã. Acest "noroc" este rar. Multi mor, dupã ani de suferintã. Uneori, la un astfel de om, când este "pe moarte", se chiamã salvarea. Omul este "salvat de la moarte". Mai trãieste câteva zile sau ore, în aceeasi suferintã. Seamãnã mult a torturã. Altundeva, acestia sunt abandonati Într-o încãpere a mortii, pentru a muri, dupã care sunt arsi. Fenomenul mortii este coplesit de sentimente felurite. Ritualuri. Obiceiuri. Credinte. Sunt probabil motive pentru care societaea, civilizatia, nu a fãcut nimic. Cu exceptia legii eutanasiei, foarte limitatã.
Timpul rezolvã totul. Nu stiu când, în viitor, la drepturile omului, dreptul la viatã, dreptul la credintã, dreptul la învãtãturã, se va adãuga probabil si dreptul la moarte demnã. Vor fi edificii speciale, cu ambulante, fãrã spectacol, fãrã costuri, fãrã cadavre si fãrã prejudecãti. Omul îsi va decide singur sfârsitul vietii.
Fenomenul mortii este parte a vietii.>>

		Structura materiei
	A Ipostaza	B Populatia	C Spiritul
1	Câmp (vid)	Formatiuni fluenice	Legãturi nucleare
2	Nucleon	Plasma	Legãturi atomice
3	Atom	Corpuri stelare si planetare	Legãturi armonice
4	Celulã	Biostructuri - plante -	Legãturi cu stimuli
5	Plantã	Regnul vegetal - animale -	Lagãturi prin simturi
6	Organism animal	Regnul animal - fiinte rationale -	Legãturi conventionale
7	Fiinte rationale - omul -	Civilizatii umane	Legãturi spirituale AUTOCUNOASTEREA