Un nou tip de aeronavã.
Noutatea absolutã este aspectul si propulsia, care decoleazã si aterizeazã
pe verticalã, fãrã elice, aripi si ampenaj, dar zboarã ca un avion.
Zborul aeronavelor, în cheia conceptiei materialiste este considerat o
interactiune cu aerul atmosferic, de unde vine denumirea de aeronavã.
In realitate, aerul, gazul atmosferic sunt sructuri ale proprietãtilor vectoriale,
ale spatiului vectorial sunt componente ale spatiului vectorial, deci, navele
interactioneazã cu spatiul vetorial si cu componentele lui. Obiectele naturii
sunt sructuri compse cu interactiunile proprietãtile vectoriale, cu spatiu
vectorial. Interactiunile proprietãtile vectoriale din fotosfera soarelui,
descompune hidrogenul în spatiu vectorial (oscilatii maxime) si invers,
compune cu spatiul vectorial atomi de hidrogen (oscilatii mimime),
alternând la fiecare 11 ani. Miscarea imaginilor colorate de pe ecran sunt
interactiuni ale proprietatilor vectoriale cu simtul vizual, cu gândirea si
vorbirea. Revenind la noua aeronavã, propulsia pe verticalã si orizontalã
este conceputã pentru interactiunea cu densitatea spatiului vectorial orientat.
Aceastã actiune este produsã de noua structurã functionalã a sistemului de
propulsie. Noua structurã este un disc din tablã, cu diametrul de 5 m, rotit
de un motor electric. Actiunea motoare pate fi realizatã si direct pe conturul
discului. Pe fiecare jumatate de disc este ambutisatã o pantã, un unghi de
atac de 7-8 grade fatã de planul de rotatie, adaptat specific interactiunii cu
spatiul vectorial. Cele douã pante se succed continuu ca douã valuri, dar nu
sunt nici pale de elice, nici aripi de avion. Faptul cã discul este din tablã cu
diametrul mare, necesitã o ranforsare. Asa cum se aratã în desen, discul este
inconjurat de o bandã de 15,7 m, din aceasi tablã, marginea din interior este
rectiline si înconjoarã discul în planul de rotatie, cealaltã margine urmãreste
marginea ondulatã a discului. De marginea rectlinie a bandei se lipeste un
disc dublu con, al doilea con formeazã locul de legãturã cu motorul electric,
prin douã flanse concentrice. De motor se fixeazã douã brate metalice
terminate cu balamale legate de structura navei. Balamalele permit ansamblului
motor-disc, sã se încline vertical sau orizontal plus minus 5 grade, necesare pilotãrii.
Rotatia discului orienteazã spatiul vectorial paralel în sensul rotatiei,
dezvoltã astfel forte de respingere, care scade densitatea de orientare a spatiului
si implicit scade si greutatea navei. Sursa energiei electrice necesarã alimentarii
motoarelor este produsa de un grup electrgen fixat în aeronavã. La aterizare,
nava se sprijinã pe trei picioare culisante. Realizarea aeronavei este
conditionatã de optimizarea prin testare a performantei discului
propulsor. Forma si dimensiunile aeronavei sunt arãtate în desen.
Pilotare.
Propulsoarele pe vertialã sunt fixate fãrã balamale si activ solicitate la
decolare, aterizare si la viraje scurte pe orizontalã, prin intensitatea fortei.
Propulsoarele pe orizontalã sun activ solicitate pentru vitezã si orientare
sus, jos, dreapta, stânga. Sus jos prin înclinarea pe verticalã a propulsorului
din mijloc, dreapta stânga prin înclinarea pe orizontalã a propulsorelor
din margini, atât în unghi, cât si în intensitatea fortei. Pilotarea
ar trebui sã fie o plãcere. Dacã fenomenul giroscopic se opune
înclinãrii planului de rotatie, se renuntã la balamale,
propulsoarele verticale putând îndeplini functia de pilotaj.
 

<