Fortele spatiului

Fortele spatiului
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Esenta proprietãtilor vectoriale si interactiunea lor fizicã sunt interfata inexistentã/existentã.
Interactiunile proprietãtilor vectoriale produc oscilatii vectoriale (EM).
Evident, viteza de interactiune, forta este o proprietate a vectorilor.
Mai precis, interactiunea se referã la viteza de atractie si respingere
dintre polaritãtile vectorilor (polaritãti electrice si magnetice).
Interactiunile electromagnetice constituie mediul vectorial, pe care îl numim spatiu.
Viteza de interactiune determinã viteza de propagare a oscilatiilor electromagnetice (a luminii).
Organizarea interactiunilor electromagnetice
Interactiunile organizeazã forte centripete/centrifuge cu acceleratiile
lor centripete/centrifuge si forta unghiularã cu acceleratia ei unghiularã.
Fortele si acceleratiile organizeazaã substante si stele – universul.
Forta centripetã este produsã de circuite vectoriale închise ortogonal,
miscate centripetal cu viteza constantã ”c”.
Acceleratia centripetã se referã la actiunea fortei centripete asupra substantei,
miscând-o accelerat pe intervalul de la zero la “c”.
Efectele acceleratiei produc substantei impuls, greutate si prsiune.
Forta centrifugã este produsã de circuite vectoriale ortogonale, orientate alternativ
în sensururi opuse, care se resping centrifugal cu viteza constatã “c” (undele electromagnetice).
Efectele fortei centrifuge produc fiintelor organul vizual,
rezonant cu frecventele optice, pe care le transformã în culori si luminã.
Acceleratia centrifugã se referã la actiunea fortei centrifuge asupra substantei,
miscând-o accelerat pe intervalul de la zero la “c”.
Efectele acceleratiei centrifuge produc substantei impuls si dispersie (ex. Vant solar, explozii).
Forta unghiularã (efectul Hall), este intractiunea dintre orientarea radialã a vectorilor
si magnetismul electroidului, produsã cu viteza unghiularã constantã “c”
(similarã si perpendicularã cu forta centripetã).
Intensitatea fortei centripete si a fortei unghiulare se amplificã reciproc.
Acceleratia unghiularã se referã la actiunea fortei unghiulare asupra substantei,
iscând-o accelerat pe intervalul de la zero la “c”.
Efectele acceleratiei unghiulare produc substantei impuls si miscare orbitalã (centrifugã).
Miscarea orbitalã
Obiectele sunt miscate orbital de forta centripetã si forta unghiularã.
Miscarile orbitale sunt relative.
Pentru obiect, forta centripetã (spatiul) se miscã centripetal cu viteza “c”.
Pentru forta centripetã, obiectul se miscã centrifugal cu viteza “c”.
Pentru obiect, forta unghiularã se miscã în sens direct cu viteza “c”,
Pentru forta unghiularã, obiectul se miscã în sens invers cu viteza “c”.
Obiectele sunt accelerate cu vitezã variabilã, infimã în raport cu viteza “c”.
Efectele acceleratiilor centripalã si unghiularã:
Variatia acceleratiilor produc obiectelor oscilatii ale razei vectoare, între apogeu
si perigeu (între cemtrifugal, si centripetal).
Viteza fortelor centripetã si unghiularã foarte mare pe lângã accelerarea obiectului,
produce polarizarea atmesferei lui, generând o fortã de reactie.
Forta de reactie este ceea ce numim impuls, sau inertie, este centripetã,
asemanatoare arcului electric si emite unde cu frecvente mici
(zgomot de fond, cântecul planetelor).
Forta de reactie produce oscilatia orbitei, centripetal/centrifugal.
Astfel, forta de reactie fiind egal repartizatã în jurul directiei de deplasare
este diferentiatã interior/exterior curbei, de variatia acceleratiei unghiulare.
Cand acceleratia unghiularã creste (raza vectoare scade), forta de reactie creste
în interiorul curbei si scade in exteriorul ei (curba se lãrgeste) si invers.
Forta de reactie este legea inertiei, iar acceleratia unghiularã este “forta externã” din lege.
Deci, forta care schimbã directia miscãrii unui mobil, interactioneazã cu spatiul,
care opune o fortã egalã – forta de reactie.
Variatia acceleratiei unghiulare produce variatia acceleratiei centripete
si conduc obiectul pe curbe oscilante, de la cerc la elipse – orbite.