Stiinta civilizatiei
Stiinta civilizatiei terestre, nu cunoaste, nu are o explicatie clarã
a
fenomenului magnetic, nu cunoaste fenomenul electric, cu toate realizãrile
empirice ale tehnologiei. Cunoasterea a fost impiedicatã de propria
definitie
a energiei, de fapt, de conceptia filozoficã materialistã
a existentei.
Cu acest nivel al cunoasterii, genexa a fosl lasatã în seama
divinitãtii.
Definitia energiei spune fãrã jenã, cã este
o functie de stare, de miscarea
materiei întelegem. Deci, miscarea materiei produce energie. Dar,
miscarea
este produsã de o fortã, de un impuls, de energie. Adicã,
energia miscã
materia si materia produce energie! Respectând definitia energiei,
fizicienii
s-au vãzut nevoiti sã inventeze sarcinile electrice si implicit
"curentul electric",
ca explicatie a fenomenului electritric. Sarcinile negative, particule
materiale
numite electroni, trebuiau sã se miste ordonat în conductori,
sub actiunea
unui câmp electric. Energia câmpului electric miscã
electronii, pentru a
produce energie electricã - definitia energiei a fost respectatã
punct cu punct.
Aplicarea în practicã a definitiei, a inventiei, a fost lãsatã
în seama
empiricului, a tehnicienilor. Foarte complicate s-au divedit a fi însã,
explicatiile realizãrilor empirice prin sarcinile electrice, a
jonctiunii PN, a
magnetismului planetar, etc. Cum ar putea civilizzatia terstrã,
indoctrinatã
cu aceste definitii si concepte "stiintifice" si religioase,
sã admitã cã
pãmântul este o structurã functionalã, compusã
din douã circuite vectoriale
inchise ortogonal (electric si magnetic), care reactioneazã la
agresiunea
civilizatiei umane, ca si un organizm viu. Cum ar putea sã admitã,
cã presiunea
uriasã a circuitului electric, nucleul din jurul axului magnetic
este energie
cu ptoprietãti vectoriale, nu substantã, nu atomi, nu osciletii,
adicã zero K.
Interactiunea soarelui cu planeta pãmânt
In sistemul solar, soarele interactioneazã cu toate planetele.
Interactiunea
soarelui cu planeta pãmânt, reprezintã fotele de atractie
si revolutie si
energia radiativã emanatã. In evolutia sa, pãmântul
si radiatiile emanate de
soare, au generat biosfera. Fotosinteza vegetatiei, preponderent pãduri,
au asimilat radiatiile soarelui, formând un echilibru climatic.
In biosferã, dezvoltarea civilizatiei umane a stricat iremediabil
echilibtul climatic, defrisând pãdurile. Acum, trãim
consecintele
dezvoltãrii civilizatiei, care încã îsi contiunuã
dezvoltarea.
CAUZA
In vara anului 2023, cuvântul de ordone este cauza tulburãrilor
sociale si
climatice. Cauza este consecinta dezvoltãrii societãtii
umane, pentru
prosperitate, putere, bogãtie, distractie si plãceri fãrã
limite. Cultura "stiintificã"
concepe existenta, o creatie a divinitãtii, pãmântul
fiind o sferã,
o "masã" de materie, spunea Newton. Divinitatea, clerul
religios, fiind
consilierul necesar stãpanirii, cultivand frica de "viata
de apoi". Pãmântul,
prin reactia sa la distrugerea echilibrului biosferei, demonstreazã
cã sferele
astronomice sunt structuri functionale ale energiei vectoriale, cu evolutii,
viat?,
de la formare prin reproducere, pânã la descompunere. Pentru
pãmânt,
dezvoltarea societatii umane este accelerarea evolutiei, scurtarea vietii
biosferei.
Prin evolutie, pãmântul "îngroapã"
civilizatia umanã, ca si planta marte.