Ortogonalitatea energiei vectoriale
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Proprietatea de ortogonalitate numitã de noi "regula burghiului" este
un fenomen interpretat de Newtom, Faraday, Maxwel si Einstein.
Experimental, arcul electric dintre douã sfere polarizate electrostatic
demonstreazã cum properietatea vectorialã de atractie, la închiderea
circuitului poalritãtilor (electrice) este înconjurat simultan de un alt
circuit vectorial (magnetic, descoperit de Oersted). Esre foarte, foarte
importantã întelegerea efetelor proprietãtii energiei vectoriale de atragere
din circuitele închise ortogonal. In circuitele ortogonale, forta de atragere
genereazã interactiuni comune, care transformã reciproc lungimea circuitelor
în densitãti inimaginabile ale energiei, prin constrictia energiei vecoriale si
implicit prin forte centripete. Constrictia energiei vecoriale este dinamicã,
formând spectrul densitãtii circuitelor ortogonale ale energiei vectoriale,
atomii si astrele (materie). Rezultã cã materia este forma interactiunilor
energiei vectoriale. In desen, atractia sferelor aratã scãderea lungimii
circuitului, iar arcul electric aratã cresterea densitãtii energiei.
Ansamblul acestor forte si interactiuni constituie proprietatea vectorialã
de ortogonalitate a energiei, care genereazâ si forme de fenomene, fulgere,
cutremure de pamant, cicloane, lumina, etc. Faraday a descoperit interactiunile
energiei vectoriale, numindu-le campuri de forte. Greutatea lui Newton si
flotabilitatea lui Arhimede sunt aceste interactiuni, interpretate în sensuri
opuse, centripetale, respectiv radiale. Sunt interactiunile densitatii obiectelor
cu densitatea spectrului energiei vectoriale, generat de proprietatea de
ortogonalitate a energiei vectoriale, evident, în crestere spre centru.
In structurile astrale, densitatea spectrului energiei vectoriale stratificã
densitatea substantei, adecvat spectrului energiei (generând flotabilitatea lui
Arhimede si greutatea lui Newton) si dizolvã vectorial substanta si oscilatiile.
Limita cresterii densitatii energiei vectoriale fiind ipostaza de "nucleu" a
circuitului electric, evident, fãrã oscilatii, respectiv zero Kelvin. Forma spectrului
densitatii energiei vectoriale este forma lenticularã a circuitelor vectoriale
închise ortogonal, generatoarele spectrului. Forma lenticularã este consecinta
densitãtii uriase a energiei vectoriale din axa magneticã, unde orientarea
vectoriala tinde a fi liniarã dar, radialã la destinderea din zona polarã, datoritã
fortelor de respingere. Astfel uriasele forte de respingere magneticã a jeturilor
polare, dau forma lenticularã circuitelor ortogonale, respectiv spectrului energiei
vectoriale (nu rotatia planetei!). Circuitele vectoriale ale energiei (electrice si
magnetice) sunt invizibile. Deci, oscilatiile electromagnetice sunt invizibile dar,
interactiunea lor cu substanta produce rezonanta frecventelor si cromatica lor
devine vizibilã. (comparati substanta care selecteazã frecventa din luminã, cu
obiectul care selecteazã densitatea din spectrul energiei). Fenomenul este vizibil
la pulsari, unde jetul magnetic invizibil, baleiazã substanta spatiului
inconjurator, demonstrând interactiunea (ca si in aurorele polare).
Spatiul vectorial este mediul de propagare a interactiunilor vectoriale
(cãutatul eter purtator al luminii, lipsit de bazã logicã)
Generatorul electrostatic - Interpretare vectorialã:
Sfera goalã se poate polariza electrostatic, datoritã proprietãtilor vectoriale ale
energiei, care fac posibilã polarizarea sferei din interior . Polaritãtile suprafetelor
curbe (cilindru, sferã, vârf ascutit), orienteazã radial spatiul vectorial
înconjurãtor, formând circuite vectoriale deschise. Pe suprafata curbã, circuitele
deschise radial se resping si genereazã forte care extrag polaritãtile vectoriale
din suprafata curbã, ridicând potentialul. Astfel, suprafata sfericã a pãmântului
are un potential electric radial - PER.(*) Pentru polarizarea sferei, polaritãtile
deschise ale pãmântului polarizeazã vectorial cureaua antrenatã de rola
rotorului si ajung în interiorul sferei. In interiorul sferei, cureaua curbatã
de rola condusã, formeazã circuite deschise radial, smulse simultan de
suprafata sferei si amplificã potentialul. Cureua este un izolator,
care conservã potentialului electrostatic. Deci, s-a format un circuit
vectorial continuu, prin care polaritãtile pãmânului, prin salturi succesive,
amplificã în sens unic potentialul electrostatic de pe suprefata sferei. Potentialul
electrostatic constãîn forta circuitelor vectoriale radial deschise,
care atrag polaritãtile cu baza, extinzând polarizarea spatiului vectorial.
(*) Fenomenul este endotermic si produce cicloane atmosferice, care pe de o
parte smulg obiecte, pe cealaltã produc grindina, sau în circuitele magnetice
deschise polar (vectoriale), a cãror forte de respingere turtesc sfericitatea planetei.
<
>