Miscarea inertialã.

Miscarea inertialã.
Interpretarea proceselor fizice prin interactiunile proprietãtile vectoriale, nu
poate fi o conceptie filozoficã sau o teorie stiintificã, poate fi mai degrabã o
descoperire întâmplãtoare, a utilizãrii lor în intelegerea tainelor naturii.
Miscarea inertialã este interactiunea spatiului vectorial, cu structurile vectoriale
ale corpurilor în miscare. Corpul, fiind o structurã a interactiunii proprietãtilor
vectoriale, a energiei, orienteazã coliniar polaritãtile spatiului vectorial, în linii
paralele pe directia miscãrii. Liniile paralele din jurul corpului se resping între
ele si produc o undã spatialã. Corpul imponderabil este deplasat solidar cu si
de aceastã undã. Corpul este în repaus, spunea în antchitate Zenon, dar,
atunci se credea cã spatiul se deschide în fata corpului si se inchide în urma
lui. Argumentele lui Zenon erau spatiul, unitatea si iluzia miscãrii.
Propagarea undei spatiale, justificã interpretarea anticã, evident, dacã nu
intervin alte interactiuni spatiale, cum este cazul sistemelor din univers.
Fenomenul giroscopic.
Fiecare punct de pe suprafetele discului în rotatie, orienteazã polarizãri
deschise în spatiul vectorial, pe directia tangentelor lor. Polarizãrile tangente,
efecte ale rotatiei discului, se resping între ele si produc forta centrifugã.
Tangentele produse din raze diminuate spre centrul rotatiei, iau directii radiale.
Fortele lor de respingere sunt interactiunile spatiului vectorial sunt energie
si energia este forma fundamentalã a existentei naturii.
Suprafetele discului în rotatie se afla deci, prinse între douã forte opuse ale
spatiului vectorial, forte centripete, reculul a fortei centrifuge, care comprimã
discul, producând fenomenul giroscopic. In aceeasi stare se aflã si pãmântul,
cu deosebirea cã fortele de respingere sunt circuitele magnetice închise si
comprimarea este centripetã. Deci, forta centripetã derivã din fortele de
respingere si poate fi consideratã o undã, care se propagã invers celor din
mediul lichid. Desi forta este de respingere, Newton a vãzut o fortã de
atragere, iar acum se dovedeste a fi o fortã de comprimare.
Configuratia spatiului vectorial pe suprafata discului în rotatie, leagã
orientarea polaritãtilor vectoriale, genereazã fenomenul giroscopic, dar
genereazã si potentialului electric radial, în cazul discului lui faraday.
Si pãmântul are rotatie si potential electric radial.