Dogme stiintifice.
Pãmântul este una din stelele mici, reproduse de soare si devenite planete.
Evolutia pãmântului parcurge în prezent, existenta biosferei, a fiintelor umane.
Deducem, cã planeta marte mai bãtrânã, a trecut deja de secventa biosferei.
Evolutia planetei noastre, privitã în raport cu starea de acum, aratã clar,
actiunile distructive ale fiintelor umane, asupra biosferei planetare.
Ignorând cunoasterea planetei, a fenomenelor naturii, oamenii au preferat
dezvoltarea conditiilor de trai, grandomania, divertismentul, plãcerile, bogãtia.
Au defrisat pãdurile, pentru a construi localitãti, cu stadioane, cu locasuri de
cult, magazine, ?osele etc. Acum oamenii privesc cu spaimã schimbãrile
climatice, tulburãrile sociale si razboaiele, ca un drum spre sfârsitul lumii.
Discreditatrea stiintei.
Cauza este inmultirea populatiei si diminuarea conditiilor necesare vietii.
Aceasta este consecinta conceptiei stupide, potrivit cãreia, o putere
supranaturalã, imaginatã ca om, rege, împãrat cu sceptru si vesminte aurite,
a facut "cerul" si pãmântul, dat în stãpânire oamenirii, pentru eternitate,
cu porunca, sã se înmul?easca! Dogmatica acestei conceptii, impune
oamenilor credinta încã de la nastere, prin ritualuri de botez, slujbe, sarbãtori,
minuni, viatã de dupã moarte, etc. Cu aceste dogme, cultele au condus si
conduc si acum lumea, spre calamitate. Cultele au respins selectia naturalã,
invocând empatia, dreptul la viatã. Ca urmare, înmultirea fiintelor cu dizabilitãti,
a devenit o povarã pentru înteraga societate. Puterea politicã (materialistã),
tolereazã activitatea cultelor, interesatã fiind de manipularea populatiei:
"mergeti la rãzboi si veti ajunge direct în rai". Conceptia materialistã
consdiderã cã pãmântul este pur si simplu, materie comprimatã de "gravitatie",
cu alte cuvinte, dezvoltarea nu poate afecta biosfera sau clima.In realitate,
planetele si stelele sunt structuri functionale, circuite electrice si magnetice
închise ortogonal. Aceste circuite sunt energie, nu materie! Definitia materialistã
a energiei: energia este o functie de stare, de miscare a materiei, o absurditate!
Ca urmare, pentru a produce energie electricã, trebuia sã existe particule de
materie în miscare. A fost inventat mai întâi numele acestor particule materiale,
electroni, pentru a transporta o sarcinã electricã, o singurã polaritate negativã
(o altã absurditate). Polaritãtile sunt considerate "proprietãti care indicã
directia miscãrii prin conductori", pentru a produce energie electricã!
Ignorã cã, polaritãtile vectoriale sunt indisolubile!
Deci, energia electricã (câmp) miscã electronii si produce energie electricã?
Rezumând, au fost inventate: definitia energiei, curentul de sarcini electrice si
independenta polaritãtilor vectoriale. Aceste inventii discrediteazã demnitatea
oamenilor de stiintã. Materialismul nu vede energia polaritãtilor vectoriale,
desi acestea produc interactiuni de atragere si respingere - energie.
Câmpul magnetic este si el energie si dacã tai un magent pentru a separa polul
nord, obtii doi magneti, fiecare cu doi poli. Louis de Broglie a produs in 1924
o fisurã în conceptia materialistã. A trecut un secol si notiunile de electron
si de curent electric, au rãmas dogme neclintite.
Proprietatea vectorialã de ortogonalitate.
Structurile microscopice si macroscopice ale universului, numite materie sunt
interactiuni ale circuitelor vectoriale închise ortogonal - ENERGIE.
Circuitele vectoriale închise ortogonal, numite electrice si magnetice,
îsi orienteazã sensul polaritãtilor, numai prin centrul celuilalt circuit.
Aceasta este proprietatea de ortogonalitate, interpretatã ca regula
mâinii drepte, a mâinii stângi, a tirbusonului, etc.
Forta centripetã.
Acul magnetic detecteazã în jurul pãmântului, existenta unui câmp magnetic
si implicit, existenta unui circuit electric închis ortogonal - un electromagnet.
Circuitele deschise din polii magnetici având aceeasi directie se resping,
directia propagãrii în spatiul vectorial deviaza continuu, pânã se închid la mari
distante, sub o formã lenticularã. Fortele de atractie vectoriala din circuitele
vectoriale închise, scurteazã lungimea circuitelor, densitatea creste,
generând forte centripete.
Nucleul electric si calotele glaciare.
Câmpul magnetic este energie cineticã, determinatã de miscarea centripetã
continuã a circuitelor. Simetria formei lenticulare a câmpului magnetic
demonstreazã, cã fortele polaritãtilor vectoriale de atragere din circuitul
electric, desi produc forte centripete, nu produc rotatia circuitelor nord-sud.
Presiunea fortelor centripete genereazã succesiv, straturi termice concentrice.
Mai întâi creste cãtre un maximum, apoi scade la zero Kelvin în circuitul
electric, prin conversia energiei, din starea cineticã în starea potentiã.
Fortele centripete ale circuitelor vectoriale închise ortogonal, electrice si
magnetice, adunã si comprimã sferic structurile microscopice ale spatiului
vectorial, substanta, formând un corp gazos, o stea. Presiunea fortelor
centripete în crestere spre centru, transformã sfera gazoasã în corp solid
si steaua devine planetã. Spre centru, presiunea fortelor centripete creste
exponential si starea de câmp, de spatiu vectorial din circuirul ortogonal,
devine nucleu electric solid. Presunea din nucleul electric este atât de mare,
încât polaritãtile vectoriele orientate devin exclusive, în structura circuitului
electric, nici fortele centripete ale circuitelor magnetice nu mai pot pãtrunde.
Aceeasi exclusivitate produce si circuitul electric în axa magneticã, unde
circuitele electrice si magnetice sunt perfect delimitate - gaurã neagrã.
In zonele polare, presiunea fortelor centripete fiind mai micã se destinde,
eliminând jeturi de gaze cu temperaturile scãzute ale axei magnetice.
Conductivitate materialã.
In conceptia materialistã, energie electricã este un transport de particule materiale,
încãrcate cu polaritãti pozitive sau negative, sarcini electrice, numitã curent
electric. Firul de metal este "canalul" prin care curge curentul sarcinilor
electice. Interpretarea este o dogmã, consacrata adânc în cultura civilizatiei.
Aplicarea dogmei este empiricã, fenomenele reale fiind interactiuni necunoscute.
Conductivitate vectorialã.
Conductivitatea vectorialã transmite energie prin simpla orientare în directie si
sens, a polaritãtilor atomice deschise, închise succesive de fortele de atractie.
Structurile din elemente fãrã polaritãti deschise, nu au nici conductivitate.
Nivelul densitãtii polaritãtilor deschise este mãrimea numitã rezistentã.
Conductivitatea vectorialã fiind energie, întotdeauna închide circuite
vectoriale ortogonale, numite electrice si magnetice. Magnetismul este forta
centripetã care preseazã ortogonal orientarea polatitãtilor atomice,
fenomenul numit propagare. Presiunea (tensiunea) fortelor centripete
magnetice, rup cu arc electric legãturile atomilor si le orienteazã polaritãtile,
producând spectre de oscilatii, cãldurã.
Scara formelor de existentã.
Prprietãtile vectoriale detectabile sunt forma fundamentalã a existentei,
numitã spatiu vectorial. Interactiunile proprietãtilor vectoriale ale spatiului
vectorial este forma numitã energie, care compun circuite vectoriale inchise
ortogonal. Circuitele vectoriale închise ortogonal este structura numitã atom, materie.
In atom, energia are starea cineticã, termicã, numitã spectru de frecvente si
starea potentialã a energiei numitã nucleu, termic zero absolut.
Circuitele polaritãtilor atomice inchise ortogonal este structura numitã stea.
Steaua are starea cineticã a energiei, numitã câmp magnetic, starea termicã
numita plasmã si starea potentialã a energie numitã nucleu electric, termic 0K.
Când atomii plasmei stelare pierd spectrele de frecvente, steaua devine corp
solid, planetã. Echilibrul dintre starea cineticã si potentialã formeazã structura
mineralã a planetei, din care evolueazã structui organice, regnul vegetal.
Regnul vegetal produce structura atmosferei numita climã. Clima, regnul vegetal
si circuitul apei, dezvoltã paraziti, regnul animal. Din regnul animal, fiintele
umane au exploatat resursele vegetale, animale si minerale, pânã la epuizare.
Clima.
Saltul complexitãtii structurilor vectoriale, de la nivel mineral, la nivel organic,
a fost efectul actiunilor stea-planetã, care a stimulat schimbul de substante în
structurile minerale, numit fotosintezã. Evolutia acestor structuri numite organice,
au format regnul vegetal. Fotosinteza a modificat structura atmosferei,
devenitã biosferã, climã. Clima, constituitã din structura mineralã, din presiune
electromagneticã, temperaturã, ciclul hidrologic si variatiile cauzate de rotatia
planetei. Abaterile de la acest echilibru, produce schimbarea climei.
Clima beneficã biosferei este în stratul atmosferic foarte subtire, de la
suprafata planetei, dependent de forta centripeta, de magnetism.
Evident, magnetismul este dependent de energia potentialã a inelului electric.
Efectele încãlzirii nucleului electric sunt scãderea intensitãtii câmpului
magnetic, topirea calotelor glaciare si încãlzirea globalã.
Ca urmare, pãmântul pierde biosfera mai repede.
<
>