Limitele conceptiei materialiste.
Descoperirea cauzei care prodce rotatia diferentialã a soarelui a demonstrat
similitudinea cu miscarea inertialã, desi, experimentele sunt ecranate, anulate
de fortele planetei. Spatiul vectorial roteste diferential structurile sale sistemice
si miscã inertial structurile sale solitare. Limitele materialismului sunt limitele
organelor de simt si lipsa ratiunii. Sunt nevoit sã repet, atractia universalã nu
existã! Atractia este o interpretare materialistã, a unui fenomen necunoscut
atunci si nici acum. Este vorba de mãrimea numitã greutate. Greutatea nu este
produusã de forta de atractie. Greutatea este presiunea fortei centripete,
apãsarea circuitelor vectoriale închise ortogonal (electromagnetice), un
fenomen LOCAL, care formeazã atomii si corpurile universului.
Presiunea fortei centripete modificã forma sfericã a pãmântului, datoritã
fortelor de respingere dintre circuitele magnetice deschise polar.
Circuitele vectoriale închise ortogonal, transformã interactiunile proprietãtilor
vecoriale, energia cineticã, în energie potentialã, în nucleele atomilor si a
corpurilor macroscopice - in "energie întunecatã" cu zero K. Limitele
conceptiei materialiste nu includ asemenea fenomene si cerceteazã orbeste
"mateia întunecatã si energia întunecatã". Circuitele ortogonale ale atomului
de hidrogen sunt reci, zero K, genereazã spectrul de frecvente numai la
actiunea unui stimul extern. Spectrele atomilor din organizmele vii sunt
stimulate de metabolism, moartea fiind incetarea spectrelor, racirea.
Dacã atractia universalã este infirmatã, nu existã nici masa gravitationalã
(masa grea), în univers, corpurile sunt imponderabile. In unuvers, miscarea
de rotatie diferentiala este vizibilã, demonstratã de viteza de rotatie diferentialã
a sferei solare, continuatã în spatiul vectorial, asemeni bratelor spiralate
galactice. Interactiunile proprietãtilor vecoriale, energia cineticã, au format
circuite închise ortogonal, simetrice, atomi de hidrogen. In circuitele închise,
fortele de atragere dintre polaritãtile vectoriale opuse, restrâng lungimea
circuitului devenita densitate, intensitate. Restrângerea lungimii circuitului este
forta vectorialã centripetã. Fortele centripete ale circuitelor ortogonale se
comprimã reciproc si alernativ, oscileazã, generând un spectru de frecvente
specific. Oscilatiile se amortizeazã se comprimã, formând nucleul atomului
de hidrogen, fãrã oscilatii, deci la zero K - devenit "materie intunecatã".
Interactiunile proprietãtilor vecoriale ale spatiului vecorial, au format în norul
de materie întunecatã, circuite închise ortogonal, asimetrice, unul din circuite
numit magnetic, a înconjurat total circuitul ortogonal numit electric.
In acest mod s-au format structurile corpurilor macroscopice ale universului.
Fortele centripete ale circuitelor închise ortogonal, au comprimãt sferic
"materia întunecatã" (hidrogenul) si sfera lumineazã cu frecventele spectrelor.
Restrângerea centripetã a circuitelor închise ortogonal, au polarizat radial
spatiul vectorial, generând potentialul electric radial, PER, cauzând corpului
rotatia diferentialã în raport cu spatiul vectoriel referential (statorul).
Viteza de rotatie este conditionatã de densitatea orientãrii polaritãtilor spatiului
vecorial, de cãtre circuitul magnetic si ortogonal de PER. Densitatea circuitului
magnetic, creste exponential, cu un maximum la centru. Densitatea potentialului
electric radial, PER, creste cu un maximum în afara sferei si scade exponential
spre centru. Explicatia scãderii este simplã, PER este generat invers proportional
cu densitatea circuitelor închise ortogonal. Astfel, în jurul sferei se formeazã
centura x, unde PER are o densitate maximã si produce implicit viteza de
rotatie maximã, cum se vede în desen. Din centura x, viteza de rotatie scade
radial, datoritã fortelor de respingere, de propagarea divergentã a polarizãrii
spatiului vectorial. Din centura x, viteza de rotatie scade centripetal,
datoritã scãderii exponentiale a generãrii PER. Rezultã cã, partea centralã
a sferei este energie, lipsitã de oscilatii si de forte unghiulare,
cu libertatea de înclinare a axului magnetic - ex. pulsarii.
<
Detalii.
Detaliile sunt evidente în spatiul dintre douã sfere, dintre care una fiind a
generatorului Van de Graaff. Legãtura dintre sfere este un circuit deschis,
avand în comun legãtura la pãmânt si centura generatorului. Generatorul
pornit, polarizeazã electrostatic sfera, spatiul vectorial si atomii gazului
atmosferic dintre sfere, formând un circuit vectorial închis.
Singura fortã a naturii, forta de atragere dintre polaritatile vectorilor se
manifestã în spatiul dintre sfere. In circuitul vectorial închis, fortele de
atragere micsoreazã lungimea circuitului si creste intensitatea în circuit,
producând o fortã centripetã. Micsorarea lungimii circuitului se vede cum
apropie sferele. Cresterea intensitãtii stimuleazã spectrele de frecvente ale
atomilor dintre sfere si aratã vizual închiderea circuitului. Cresterea bruscã
a intensitatii anuleazã potentialul electrostatic si circuitul se întrerupe.
Generatorul reface potentialul si forta centripetã, care evident derivã din
atractia polaritãtilor circuitului se repetã sub formã de oscilatii.
Structurile universului, fortele lor centripete, produc potential
electrostatic "fãrã curea", devenind structuri functional autonome.
>