Limitele conceptiei
materialiste.
Descoperirea cauzei care prodce rotatia diferentialã a soarelui
a demonstrat
similitudinea cu miscarea inertialã, desi, experimentele sunt ecranate,
anulate
de fortele planetei. Spatiul vectorial roteste diferential structurile
sale sistemice
si miscã inertial structurile sale solitare. Limitele materialismului
sunt limitele
organelor de simt si lipsa ratiunii. Sunt nevoit sã repet, atractia
universalã nu
existã! Atractia este o interpretare materialistã, a unui
fenomen necunoscut
atunci si nici acum. Este vorba de mãrimea numitã greutate.
Greutatea nu este
produusã de forta de atractie. Greutatea este presiunea fortei
centripete,
apãsarea circuitelor vectoriale închise ortogonal (electromagnetice),
un
fenomen LOCAL, care formeazã atomii si corpurile universului.
Presiunea fortei centripete modificã forma sfericã a pãmântului,
datoritã
fortelor de respingere dintre circuitele magnetice deschise polar.
Circuitele vectoriale închise ortogonal, transformã interactiunile
proprietãtilor
vecoriale, energia cineticã, în energie potentialã,
în nucleele atomilor si a
corpurilor macroscopice - in "energie întunecatã"
cu zero K. Limitele
conceptiei materialiste nu includ asemenea fenomene si cerceteazã
orbeste
"mateia întunecatã si energia întunecatã".
Circuitele ortogonale ale atomului
de hidrogen sunt reci, zero K, genereazã spectrul de frecvente
numai la
actiunea unui stimul extern. Spectrele atomilor din organizmele vii sunt
stimulate de metabolism, moartea fiind incetarea spectrelor, racirea.
Dacã atractia universalã este infirmatã, nu existã
nici masa gravitationalã
(masa grea), în univers, corpurile sunt imponderabile. In unuvers,
miscarea
de rotatie diferentiala este vizibilã, demonstratã de viteza
de rotatie diferentialã
a sferei solare, continuatã în spatiul vectorial, asemeni
bratelor spiralate
galactice. Interactiunile proprietãtilor vecoriale, energia cineticã,
au format
circuite închise ortogonal, simetrice, atomi de hidrogen. In circuitele
închise,
fortele de atragere dintre polaritãtile vectoriale opuse, restrâng
lungimea
circuitului devenita densitate, intensitate. Restrângerea lungimii
circuitului este
forta vectorialã centripetã. Fortele centripete ale circuitelor
ortogonale se
comprimã reciproc si alernativ, oscileazã, generând
un spectru de frecvente
specific. Oscilatiile se amortizeazã se comprimã, formând
nucleul atomului
de hidrogen, fãrã oscilatii, deci la zero K - devenit "materie
intunecatã".
Interactiunile proprietãtilor vecoriale ale spatiului vecorial,
au format în norul
de materie întunecatã, circuite închise ortogonal,
asimetrice, unul din circuite
numit magnetic, a înconjurat total circuitul ortogonal numit electric.
In acest mod s-au format structurile corpurilor macroscopice ale universului.
Fortele centripete ale circuitelor închise ortogonal, au comprimãt
sferic
"materia întunecatã" (hidrogenul) si sfera lumineazã
cu frecventele spectrelor.
Restrângerea centripetã a circuitelor închise ortogonal,
au polarizat radial
spatiul vectorial, generând potentialul electric radial, PER, cauzând
corpului
rotatia diferentialã în raport cu spatiul vectoriel referential
(statorul).
Viteza de rotatie este conditionatã de densitatea orientãrii
polaritãtilor spatiului
vecorial, de cãtre circuitul magnetic si ortogonal de PER. Densitatea
circuitului
magnetic, creste exponential, cu un maximum la centru. Densitatea potentialului
electric radial, PER, creste cu un maximum în afara sferei si scade
exponential
spre centru. Explicatia scãderii este simplã, PER este generat
invers proportional
cu densitatea circuitelor închise ortogonal. Astfel, în jurul
sferei se formeazã
centura x, unde PER are o densitate maximã si produce implicit
viteza de
rotatie maximã, cum se vede în desen. Din centura x, viteza
de rotatie scade
radial, datoritã fortelor de respingere, de propagarea divergentã
a polarizãrii
spatiului vectorial. Din centura x, viteza de rotatie scade centripetal,
datoritã scãderii exponentiale a generãrii PER. Rezultã
cã, partea centralã
a sferei este energie, lipsitã de oscilatii si de forte unghiulare,
cu libertatea de înclinare a axului magnetic - ex. pulsarii.