Miscarea browniana.

Miscarea browniana.
Spatiul vectorial, fortele de atragere dintre polaritãtile vectorilor, au format
microscopic, circuite vectoriale închise ortogonal, atomi de hidrogen.
In circuitele închise ortogonal, aditivitatea fortelor vectoriale de atragere tinde
cãtre zero, scurteazã lungimea circuitelor si produc forte centripete, presiune.
Circuitele vectoriale nu sunt "fire" singulare, ele sunt spatiu vectorial, câmp
de forte, cun spunea Faraday. Fortele centripete ale acestor câmpuri se
comprimã reciproc, pânã la un echilibru, formând nucleul structurii vectoriale.
Nucleul, fortelor centripete închise ortogonal, intrã în oscilatii numai când
forte din spatiul vectorial stricã echilibrul fortelor. Prin urmare, circuitele
vectoriale închise ortogonal, atomii de hidrogen sunt proprietãtile spatiului
vectorial, structuri cu forme obiective, "materie", argumentul de început
al conceptiei materialiste. Spatiul vectorial fiind sistem de referintã, cu
proprietãtile sale de a forma structuri atomice, el este si cauza miscãrii atomilor.
In univers, nucleele structurilor vectoriele, microscopice si macroscopice sunt
continuu miscate de spatiul vectorial. Oscilatiile structurilor vectoriale închise
ortogonal, ale atomului de hidrogen, genereazã un spectru de frecvente, cu
extensie, functie de fortele spatiului. Energia cineticã a spectrului de frecvente,
reactia fortei de propagare, produce vibratii nucleului, miscãri în raport cu
spatiul vectorial referential. Hidrogenul moleculelor de apã, propagarea
spectrelor în spatiul vectorial, produc interactiuni între molecule, miscãrile
browniene vãzute la microscop. Particulele experimentale plutesc pe
miscãrile moleculelor de apã, precum gondolele venetiene pe valuri.
Fortele centripete ale circuitelor vectoriale închise ortogonal în nucleul
atomului de hidrogen, atestã cã sunt un fel de capacitate staticã în echilibru.
Nucleul de hidrogen este energie potentialã, nu produce oscilatii, nu produce
temperaturã (zero K). La actiunea unui stimul extern, cele douã forte centripete
ies din echilibru si genereazã un spectru de oscilatii caracteristice, energie
cineticã, temperaturã. La incetarea stimului extern, forte centripete revin la
echilibru, nu oscileazã de la sine, conservã echilibrul static. In univers,
materia intunecatã sunt norii nucleelor statice de hidrogen, invizibili.
Concluzie.
Miscarea brownianã, miscarea de rotatie diferentialã si forta centripetã
interpretatã gresit "atractie universalã" sunt efecte ale interactiunilor spatiului
vectorial referential, cu structurile lui obiective. Spectrul de frecvente al: atomului de hidrogen, oscilatiile circuitelor vectoriale închise ortogonal,
produc urmatoarele efecte:
- propagã forte, oscilatii în spatiul vectorial (radiatii, energie, temperaturã).
- spectrul, solidar cu spatiul vectorial, produce vibratii nucleului. -----------
- spatiul cu fortele spectrele atomilor propagate, miscã atomii. --------------
Efectul miscãrilor bowniene numite temperaturã, prezintã ipostazele:
- temperatura organizmelor vii, reglatã metabolic. ---------------
- temperatura stelelor numitã plasmã, a planetelor numita lavã.
- temperatura frecãrii si a focului, numite reactii chimice. ------
Spectrele de frecventã atomice, fortele centripete ale circuitelor vectorile
închise ortogonal, antagoniste reciproc, propagã în spatiului vectorial, forte
de atragere si respingere, a cãror interactiuni modificã distantele dintre obiecte.
Aparent, obiectele se miscã în spatiu, se apropie, sau se îndepãrteazã.
In realitate, spatiul vectorial, oscilatiile, pe care noi le percepem ca luminã,
culoare, temperaturã, distante, apropie sau îndepãrteazã obiectele. Proprietatile
spatiului vectorial sunt evidentiate si de imaginile telescopului habble.
In spatiul vectorial, numai organizmele animale se pot misca de la sine.
Fuziune fisiune.
Fortele centripete ale circuitelor vectoriale stelare închise ortogonal,
comprimã sferic plasma si creste densitatea hidrogenului, iar presiunea
(electromagneticã) creste exponential spre centru. Molecula de hidrogen se
formeazã la o anumitã densitate a energiei cinetice, a radiatiilor. La acea
densitate, spatiul vectorial dintre doi atomi, închide circuite vectoriale
comune prin polaritatile celor doi atomi. Fortele centripete ale circuitelor
comune scurteazã distanta dintre nuclee. Circuitele ortogonale ale celor douã
nuclee resping apropierea. Cresterea fortelor de atragere pe masurã ce se
strâng, învinge respingerea nucleelor si formeazã o nouã structurã vectorialã
- molecula de hidrogen. Atomii elemntelor sunt legãturi compuse, aditionãri
succesive, cu aceleasi forte centripete, un atom, doi atomi sau patru atomi
simultan (heliu) - fuziune. Nucleele care au cele patru polaritãti legate sunt
numite neutroni. Reactia inversã fuziunii, fisiunea, fortele interne de respingere,
emite spontan nucleele periferice aditionate precar si radiatii gama - radioactivitatea.
Densitatea mare a elementelor radioactive, produc reactii în lant.
Reactii, ciocniri si spargeri sunt caracteristici ale conceptiei materialiste.
In interpretarea vectorialã sunt interactiuni ale proprietãtilor vectoriale.
Nucleele sunt legate cu circuite vectoriale închise cu fortele lor de atractie.
Circuitele de legãturã sunt energie potentialã, fãrã oscilatii (electricitate).
Intrarea în oscilatii a circuitelor de legãturã, transformã energia potentialã în
cineticã, spectrele de oscilatii, temperaturã si satureazã mediul înconjurãtor.
Interactiunile mediului rup ale legãturi nucleare si amplificã exponential
radiatiile, emisã in spatiul vectorial, cu efecte deja constatate - fisiune nuclearã.