Adevarata cauzã a mareelor.
Revenim la interactiunile spatiului vectorial, care produc mareele.
Mareele sunt variatii ale densitãtii spatiului din gradientul pãmântului.
Variatia densitãtii spatiului vectorial, dilatã si contractã dimensiunea planetei.
Implicarea Lunii in producerea mareelor prin traversarea gradientului solar
este o realitate. Aflãm cum produce Luna mareele, dacã "citim" orientarea
si densitea spatiului vectorial din gradientela terstre si solare. Gradientul
pãmântului este un "vârtej" în gradientul solar, în densitatea slabã a spatiului
vectoria închis în orbita planetei. Spatiul orbitei este orientat pe directia
tangentelor la orbitã, cu sensul de la est la vest. Densitatea spatiului din
gradientul planetei este mult mai mare si în crestere exponentialã spre centru.
Densitatea spatiului din orbita planetei este micã si relativ constantã.
Interactiunea spatiului din gradientul solar (din orbitã) cu gradientul spatiului
planetar în rotatie si orientat perpendicular, nu produce amplificare!
Produce exact invers, diminuarea densitãtii spatiului din gradientul
pãmântului, adicã dilatarea dimensiunii, "maree maxime". Luna produce
echivalentul unei eclipse a spatiului vectorial inchis in orbita pãmântului,
oprind dilatarea dimensiunii pãmântului, "maree minime". Interactiunea se
produce la nivelul orbitelor lor, la cele douã pãtrare. Rezultã cã pãmântul
fãrã Lunã, ar avea dimensiunea maritã de interactiunea soarelui.
Acestã interpretare, pe langã mãsura variatiei dimensiunii, poate
fi detectatã la ecuator si variatia greutãtii arhimedice.