Echilibrul structurilor vectoriale
Existenta este energie cu propriet
ãti vectoriale.
Prima structur
ã vectorialã este echilibrul stabil al interactiunilor vectoriale
la nivel microscopic, oscilatii ale energiei cinetice si potentiale
cu frecvent
ã de rezonantã proprie, identificatã în atomul de hidrigen.
Atomii de hidrogen sunt structuri autonome, care se asociaz
ã,
formând alte structuri vectoriale autonome, identificate in elemente,
corpuri de elemente, sisteme stelare si galaxiii.
Deci, toate corpurile sunt oscilatii sau conversii ale st
ãrii energiei:
Oscilatii ale st
ãrii cinetice si potentiale "magnetism si electricitate",
caracterizate de frecventa oscilatiilor.
Conversii în circuit închis a energiei, cinetic
ã / potentialã / cineticã,
caracterizate de acumulare de substant
ã si dimensiune - a energiei.
Acumularea energiei sunt consecintele fortelor centripete electrice si magnetice,
care prin comprimare multiplic
ã hidrogenul si produce zona cu temperaturi si radiatii maxime.
Energia cinetic
ã a corpului depãseste astfel energia potentialã
si diferenta este expulzat
ã succesiv sub forma propriei strcturi.
Este procesul care formeaz
ã sisteme planetare si galactice.
Sistemul solar
In sistemul solar, caracteristicile orbitelor planetare relev
ã
modul de formare a planetelor - modul gravitational sau vectorial.
Modul gravitational presupune formarea simultan
ã a sistemului solar,
ca urmare a legii atractiei unuiversale - desi, sistemul nu se contract
ã.
Modul vectorial, caracteristicile actuale ale orbitelor planetare,
arat? formarea etapizat?, întâi soarele, apoi activitatea acestuia
a expulzat în timp substanta care a format succesiv planetele.
Deci, caracteristica definitorie a orbitelor este expansiunea,
dilatarea centrifugal
ã controlatã de magnetismul soarelui - proces universal.
Dilatarea orbitelor arat
ã unde si când s-au nãscut planetele.
Forta electric
ã (vectorialã) centripetã.
In circuitele vectoriale inchise, electricitatea const
ãîn orientarea vectorilor în directie si sens.
Circuitele fiind curbe, polarit
ãtile vectorilor se atrag pe directii coliniare, pe coardele curbei.
Aceast
ã proprietate a vectorilor micsoreazã raza curbei, producând forta centripetã.
Electricitatea in conductor.
Intr-un conductor, polarit
ãtile vectorilor sunt polaritãtile
care leag
ã atomii în structura conductorului.
Deci, electricitatea în conductor comut
ã legaturile atomilor în structurã,
orientandu-le pe directia si sensul circuitului electric.
Comutarea fortelor de legatur
ã comprimã atomii pe direcia orientãrii.
Acesta este fenomenul piezoelectric - polarizarea leg
ãturilor atomice comprimã structura
(apropie atomii), comprimarea structurii polarizeaz
ã legãturile atomice.
Consecintele polariz
ãrii corpului
Interactiunea miscarii liniare a unui corp cu spatiul vectorial, având vitez
ã foarte mare:
Interactiunea const
ã în orientarea polaritãtilor vectoriale ale spatiului
si ale structurii corpului, pe directia si sensul misc
ãrii.
Consecintele sunt integrarea misc
ãrii corpului sub formã de inertie,
f
ãrã alte interactiuni, corpul polarizat devenind circuit electric deschis.
Polarizarea corpului comut
ã directia orientãrii legaturilor atomice,
comprimând structura - contractia Lorentz.
<
>