Echilibrul structurilor vectoriale
Existenta este energie cu proprietãti vectoriale.
Prima structurã vectorialã este echilibrul stabil al interactiunilor vectoriale
la nivel microscopic, oscilatii ale energiei cinetice si potentiale
cu frecventã de rezonantã proprie, identificatã în atomul de hidrigen.
Atomii de hidrogen sunt structuri autonome, care se asociazã,
formând alte structuri vectoriale autonome, identificate in elemente,
corpuri de elemente, sisteme stelare si galaxiii.
Deci, toate corpurile sunt oscilatii sau conversii ale stãrii energiei:
Oscilatii ale stãrii cinetice si potentiale "magnetism si electricitate",
caracterizate de frecventa oscilatiilor.
Conversii în circuit închis a energiei, cineticã / potentialã / cineticã,
caracterizate de acumulare de substantã si dimensiune - a energiei.
Acumularea energiei sunt consecintele fortelor centripete electrice si magnetice,
care prin comprimare multiplicã hidrogenul si produce zona cu temperaturi si radiatii maxime.
Energia cineticã a corpului depãseste astfel energia potentialã
si diferenta este expulzatã succesiv sub forma propriei strcturi.
Este procesul care formeazã sisteme planetare si galactice.
Sistemul solar
In sistemul solar, caracteristicile orbitelor planetare relevã
modul de formare a planetelor - modul gravitational sau vectorial.
Modul gravitational presupune formarea simultanã a sistemului solar,
ca urmare a legii atractiei unuiversale - desi, sistemul nu se contractã.
Modul vectorial, caracteristicile actuale ale orbitelor planetare,
arat? formarea etapizat?, întâi soarele, apoi activitatea acestuia
a expulzat în timp substanta care a format succesiv planetele.
Deci, caracteristica definitorie a orbitelor este expansiunea,
dilatarea centrifugalã controlatã de magnetismul soarelui - proces universal.
Dilatarea orbitelor aratã unde si când s-au nãscut planetele.
Forta electricã (vectorialã) centripetã.
In circuitele vectoriale inchise, electricitatea constãîn orientarea vectorilor în directie si sens.
Circuitele fiind curbe, polaritãtile vectorilor se atrag pe directii coliniare, pe coardele curbei.
Aceastã proprietate a vectorilor micsoreazã raza curbei, producând forta centripetã.
Electricitatea in conductor.
Intr-un conductor, polaritãtile vectorilor sunt polaritãtile
care leagã atomii în structura conductorului.
Deci, electricitatea în conductor comutã legaturile atomilor în structurã,
orientandu-le pe directia si sensul circuitului electric.
Comutarea fortelor de legaturã comprimã atomii pe direcia orientãrii.
Acesta este fenomenul piezoelectric - polarizarea legãturilor atomice comprimã structura
(apropie atomii), comprimarea structurii polarizeazã legãturile atomice.
Consecintele polarizãrii corpului
Interactiunea miscarii liniare a unui corp cu spatiul vectorial, având vitezã foarte mare:
Interactiunea constã în orientarea polaritãtilor vectoriale ale spatiului
si ale structurii corpului, pe directia si sensul miscãrii.
Consecintele sunt integrarea miscãrii corpului sub formã de inertie,
fãrã alte interactiuni, corpul polarizat devenind circuit electric deschis.
Polarizarea corpului comutã directia orientãrii legaturilor atomice,
comprimând structura - contractia Lorentz.
<
>