Zborul, visul fiintei umane

Zborul, visul fiintei umane
Zborul presupune o fortã de propulsie opusã fortei centripete.
In atmosferã, propulsia este forta de reactie a motoarelor.
Forta opusã fortei centripete este forta dintre suprafata aripilor
si densitatea aerului (sustentatia), care este în proport direct cu viteza.
In spatiul cosmic, forta de reactie este si propulsia si forta opusã,
mediul de sprijin fiind spatiul vectorial interpretat ca "legea inertiei".
Scopul zborului spatial este vizitarea corpurilor cosmice care au forte centripete.
Deci, forta de propulsie trebuie sa aibã energia necesarã desprinderii de acele corpuri.
Ideal este ca propulsia sã fie o interactiune directã cu spatiul vectorial.
Spatiul fiind interactiunile dintre corpurile materiale, respectiv ale energiei cu proprietãti vectoriale.
Exemple: interaciunile dintre soare si planete;
dintre antenele radio; dintre lumina lanternei si ochi; ditre foc si ciorbã, etc.
Aici pot fi cãutate ideile pentru forta de propulsie.
Ideea dinamicii substantei:
Interactiunea spatiului vectorial cu miscarea de rotatie a unui disc:
- orienteazã vectorii spatiului pe directii tangentiale miscãrii
si în plan radial produce fortã centrifugã.
Douã discuri apropiate, pe acelasi ax, rotite în sensuri opuse:
- fiecare disc produce fortã centrifugã si între ele circuite vecoriale închise.
- circuitele închise produc forte centripete si discurile se atrag.
Acelasi fenomen este produs de miscarea paralelã
si în sensuri opuse, a curentilor de substante gazoase.
Intre curentii de substante gazoase se fomeazã circuite vecoriale închise
- turbioane de substantã centrate trensversal.
Fenomenul se regãseste în gazul atmosferic sub formã de cicloane
si este o explicatie pentru pata rosie a planetei Jupiter.
Gazul este supus miscãrii turbionare de forta de atractie
dintre polarizãrile cu semne opuse prin directiile curentilor de gaz.
Fortele centripete ale circuitelor vectoriale închise, genereazã ortogonal
circuite vectoriale închise si axial turbionul ar trebui sã prezinte "polaritãti magnetice".
Turbionul prefigureazã structura unui corp cosmic!
Gazul fiind supus fortelor centripete spre interior
si fortelor centrifuge spre exterior, formeazã un cilindru.
In atmosferã, forma de cilindru devine formã de palnie, datoritã variatiei fortelor,
functie de densitatea gazului, care scade cu altitudinea.
Dacã densitatea gazului este mare, forma cilindricã devine o sferã.
Dinamica discurilor m-a condus spre fenomene atmosferice, nu spre forte de propulsie.
Ideea dinamicii unui flux de potential Van Der Graaf:
Pe un disc izolator sunt fixate multe borne, formând un cerc,
pe care se aplicã succesiv, fluxuri de polaritãti vectoriale (potential static).
Discul nu se roteste, se rotesc doar pozitiile fluxurilor.
Interactiunile dintre potentialul vectorial si spatiul vectorial
Static, potentialul ridicat al fluxului vectorial orienteaza vectori spatiului,
prelungind divergent circuitul vectorial deschis, ca o "rãdãcin?" a fluxului în spatiu.
Dinamic, viteza miscãrii rotative a fluxului curbeazã circuitul vectorial deschis, "smulgând rãdãcina".
Acest fenomen asociat curbãrii circuitelor vectoriale deschise este forta centrifugã.
Forta centrifugã produce spatiului reactie de respingere, impuls ce se transmite discului.
Discul este rotit invers, cu miscare heliciodalã.
Pentru stabilitatea discului se dispune concentric un alt set de borne,
cu miscarea de rotatie a fluxurilor in sens invers.
Din combinatia celor douã seturi de forte centrifuge rezultã forta de propulsie,
ca urmare a interactiunii nemijlocite a fluxurilor vectoriale cu spatiul vectorial.
Se poate experimenta în laborator.
Dificultatea constã in realizarea vitezei c de aplicare / blocare a polarizãrii bornelor.
Solutia presupune utilizarea unor componente electronice de mare potential.
Sau, alternarea polarizãrii bornelor, pozitiv / negativ.
Oricum, discul va detecta forta spatiului, surpriza va fi mãrimea si sensul.