Fulgerul.

Fulgerul.
Fulgerul este unul din efectele circulatiei apei în atmosfera terestrã.
Miscarea apei, ascendentã si descendentã, orientazã spatiul vectorial în
circuite închise ortogonal, sub formã de vârtejuri, "cicloane si anticicloane".
Fenomenul este similar cu miscarea ascendentã si descendentã a structurilor
vectoriale de hidrogen din fotosfera solarã. La suprafata fotosferei, structuri
de hidrogen se compun, mãresc densitatea si sunt miscate descentent de
legea lui arhimede, spre densitatea mai mare a spatiului vectorial orientat în
gradientul solar. Densitatea mare din gradient, orienteazã liniar spatiul
vectorial din structuri, le produc spectrul de frecvente si scãdera densitãtii.
Astfel, legea lui arhimede miscã ascendent structurile de hidrogen. Dinamica
miscãrii hidrogenului, prin modificarea starii energiei este activitatea solarã.
Spatiul vectorial înconjurãtor intrã în rezonantã cu spectrul de frecvente al
hidrogenului si devine luminã. In atmosfera terestrã, lumina, spectrul de
frevente, intrã în rezonantã cu moleculele de apã de la suprafata mãrilor si
oscilatiile le reduc densitatea. Astfel, moleculele de apã in rezonantã cu
lumina, miscate ascendent de legea lui arhimede, la densitatea mai micã din
grdient este evaporarea. Dinamica miscãrii apei, evaporare condensare
este activitatea atmosferei, determinatã de interactiunea luminii solare cu
moleculele de apã. Intensitatea activitatii atmosferei terestre a fost si este
variabilã, dependentã de structura uscatului. Initial, uscatul fierbinte,
datoritã vulcanismului, a fost temperat de abundenta apei în circulatie si
implicit de aparitia regnului vegetal, a pãdurilor. Evident, defrisarea
pãdurilor încãlzeste uscatul si intensificã circulatia apei. Probabil, inundatiile
vor tempera încãlzirea globalã si regnul vegetal, pãdurile vor renaste.
Fulger.
Circulatia apei în atmosfera terestrã este interactiunea cu gradientul
densitãtii spatiului vectorial orientat, demonstrat de legea lui arhimede.
Gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat este interpretat ca fiind
"presiune atmosfericã", atribuuitã eronat, gravitatiei. Orice vâtej atmosferic,
mic sau mare este spatiu vectorial orientat în circuite închise otogonal
(regula mâinii drepte). Cultura materialistã numeste circuitele orientate ale
spatiului vectorial închise ortogonal, electrice si mgnetice. Deci, întrun vârtej
(ciclon), spatiul vectorial orientat axial, pe vericalã este axa magneticã,
înconjoaratã de circuitul electric, adicã spatiul vectorial orientat în rotatie
(ca pãmântul). Din polul nord al axei magnetice, câmpul magnetic, spatiul,
este orientat spre polul sud, de miscarea descendentã a picãturilor de ploaie.
Câmpul magnetic este gradientul densitãtii spatiului vectorial orientat, în
crestere exponentialã spe centru, spre circuitul electric si axa magneticã.
De aici, rezultã cã fulgerul este gazul atmosferic condensat instantaneu
în axa magneticã si ca urmare, descompus în radiaii luminoase.
Forma si intensitatea fulgerului aratã densitatea maximã a spatiului
vectorial orientat în circuit închis prin axa magneticã (scurt circuit).