Argumente.
Rãdãcina, tulpina si coroana cu frunze a unui copac, cresc,
se dezvoltã.
Copacul este o formã a spatiului vectorial, cresterea sunt interactunile
proprietãtilor vectoriale, care adaugã contiunuu noi forme
de spatiu vectrial.
Viteza, mãsura acestei evolutii reprezintã notiunea de timp.
Tulpina este
structurã functionalã si de rezistentã, care trimite
seva de la rãdãcinã la
coroanã si rezistã vântului. Tulpina este alcatuitã
din energia spatiului vectorial,
fibre lemnoase orientate vectorial în directie si sens. Spatiul
vectorial,
orientandu-si polaritatile în circuite închise ortogonal,
a generat structura
microscopicã de hidrogen. Aici, densitatea de orientare vectoriala
a
circuitelor ortogonale, comprimate reciproc, energia potentialã,
poate fi
consideratã sigur de materialisti, materie întunecatã.
Polaritãtile hidrogenului,
orientate în circuite închise ortogonal, alcãtuiesc
structura macroscopicã,
functionalã si de rezistentã a unei stele. Forta centripetã
genereazã energie
cinetic la suprafatã si structuri de hidrogen, spre interior, devenind
densitatea
circuitelor ortogonale. Steua, amplificând densitatea circuitelor
ortogonale,
poate forma o galaxie. Nucleul, circuitul vectorial electric, înconjurat
ortogonal
de circuitul vectorial magnetic, cu densitatile amplificate, polarizeazã
spatiul
vectoril pe o razã uriasã. Energia potentialã enormã
a spatiului vectorial
orientat exclusiv în directia si sensul circuitelor ortogonale în
acea zonã, face
imposibilã orice oscilatie. In sens opus, o stea inundã
spatiul vectorial cu
oscilatiile spectrului de frecvente. Necunoscând aceastã
realitate, în conceptia
materialistã fenomenul este o enigmã, interpretat ca fiind
materie sau energie
întunecatã. Motivul, cauza acestei interpretãri sunt
dogmele: dogma legii
atractiei universale; dogma definitiei energiei, din care derivãi:
dogma
sarcinilor electrice, dogma curentului electric, dogma echivalentei energiei
etc.