Densitatea spatiului
vectorial.
In conceptia materialistã, definitiile energiei, presiunii si densitãtii
sunt ambiguitãti.
Totusi, a fost utilizatã energia gezelor explozibile, închise
în cilindri cu volum
variabil, realizandu-se arme si motoare cu ardere internã. Mãrimile
vectoriale
au fost doar un obiect din analiza matemeticã. Energia este mãrimea
vectorialã
a interactiunii proprietãtilor vectoriale. Când fortele de
atragere dintre polaritãtile
vectorilor au format un circuit vectorial închis, proprietatea de
ortogonalitate
a format simultan circitul ortogonal. Fortele de atragere din fiecare
circuit, au
devenit forte vectoriale centripete. Cele douã circuite simetrice,
comprimându-se
reciproc, au format microscopic o structurã vectorialã stabilã,
solidã si rece,
materie, hidrogen. Circuitele microscopice intrã în rezonantã
cu frecvente
externe, oscileazã dilatându-se. Evident, energia spatiului
vectorial este forma
generatoare a existentei naturii, departe de a fi si fundamentalã.
Structura
simetricã a hidrogenului este impusã de dimensiunea microscopicã.
Forma macroscopicã a circuitelor vectoriale închise ortogonal
prin
polartitãtile structurilor de hidrogen este asimetricã,
chiar de dimensiunea
macroscopicã. In aceste structuri, unul din circuite numit electric
este
înconjurat total de celãlalt circuit numit magnetic, deci,
nu pot avea oscilatii.
Structurile macroscopice ale spatiului veciorial sunt cunscute ca sisteme
galactice, stelare, vârtejuri, cicloane etc, Soarele este o stea,
fortele centripete
ale circuitelor vectoriale închise ortogonal, produc în sfera
gazului de hidrogen,
reactii necunoscute încã. Reactiile sunt determinate de cresterea
exponentialã
spre centru a densitãtii, a presiunii reciproce dintre circuitelor
vectoriale
ortogonale. In cromosferã, densitatea gazului de hidrogen, favorizeazã
multiplicarea structurilor de hidrogen si legãturile vectoriale,
fuziuni si fiziuni.
In fotosferã, presiunea, densitatea gazului de hidrogen, scurteazã
continuu
lungimile de undã ale oscilatiilor emise si descompun strctura
hidrogenului.
Altfel spus, fotosfera descompune continuu structurile de hidrogen venite
din
cromosferã, în radiatiile spectrului de frecvente emise.
Stratul fotosferei poate
fi mai gros la ecuator si tot mai subtire spre polii. Fotosfera mentine
starea
cinetic a energiei, temperatura, la nivelul maximum. Radiatiile spectrului
de
frecvente emise de fotosferã sunt omnidirectionale. Spre centru
însã, pe sute
de mii de km din razã, prin densitatea de orientare uriasã
a circuitelor vectoriale
închise ortogonal, oscilatiile devin imposibile.
Circuitul vectorial numit electric,
nucleul care comprimã axa magneticã este o gaurã
neagrã, nu la milioane de K,
ci la zero K. Nimeni nu-si poate imagina, starea de energie potentialã
uriasã a
circuitelor vectoriale orientate, din jurul nucleului electric al unei
galaxii, numit
gaurã neagrã. Aici, oscilatiile vectoriale sunt imposibile!