Despre
existentã si câmpul de forte.
Noi, fiintele, suntem forme de o clipã ale existentei.
In acea clipã detectãm în interactiunea la distantã,
proprietãtile vectoriale ale existentei - energia.
Existentã
Existenta este revãrsarea energiei vectorilor, în structuri cu
forme si dimensiuni.
Toate structurile se nasc (intrã în existentã), se desvoltã
si mor (dispar în inexistentã).
Existenta este deci o pulsatie a energiei.
Evolutia pulsatiei de la aparitie la disparitie este dimensiunea existentei,
viatã, - timpul.
Dimensiunile structurilor sunt dimensiuni ale energiei.
Energia (masa) este concentratã în centrul structurii, în
nucleu, spunea Rutherford.
Cea mai mare parte a dimensiunii este extinderea interactiunii, câmpul
de forte, prin intermediul cãruia interactioneazã cu alte structuri,
pentru pozitia de echilibru, sau legãturi.
Ansamblul câmpurilor de forte defineste spatiul vectorial.
Cunoastem câmpul de forte sub diferite interpretãri: câmp
electric, câmp magnetic, aurã, valentã, acizi, baze, ioni,
sau în mecanica Newtonianã: gravitatie, greutate, impuls, inertie,
etc.
Formã
Forma este energie, sunt interactiuni vectoriale, oscilatoare, de la atomi
la galaxii - corpurile universului.
Forma reprezintã limitele interactiunii corpului cu alte structuri.
Forma corpurilor este variabilã datoritã interactiunilor reciproce.
Timp
Timpul nu este energie, nu este o existentã, este dimensiunea evolutiei
existentei.
Timpul a fost imaginat pentru a mãsura existenta, de la nastere pânã
la moarte, de la rãsãrit la apus de soare, etc.
Spatiu
Spatiul este energie, este existentã, sunt dimensiunile extinderii
interactiunilor - câmp de forte.
Aristotel are dreptate, spatiul este suma tuturor obiectelor, ale câmpurilor
lor de forte din univers
Miscãrile corpurilor în "spatiu" sunt interactiuni
între corpuri si câmpul de forte traversat.
Aceastã interpretare nu respectã caracteristicile spatiului
vid, ideal.
Spatiul nu este omogen, spatiul este parte integrantã a obiectului,
este compresibil, deformabil.
Soarele este o stea
Vedem "cu ochiul liber" cum se rotesc planetele pe orbite în
jurul soarelui.
Asa orienteazã rotatia soarelui si câmpul de forte (spatiul),
formând curenti electrici si acestia câmpul magnetic, deci, fortã
EM centripetã.
Acceleraãia centripetã produce polarizarea substantei si genereazã
potentialul electric.
Potentialul electric si forta centripetã, aduce substanta în
starea de plasmã la înaltã presiune.
Prin urmare, soarele este câmp de forte (spatiu) comprimat.
Sã ne imginãm cã soarele explodeazã… Exploziile
sunt expansiuni ale "spatiului" comprimat.
Cutremur la vedere
Eruptia nu produce electricitate! Electricitatea existã! Este potentialul
electric al pãmântului.
Eruptia produce o multime de conductoare electrice, care scurtcircuiteazã
potentialul.
Curentii de scurtcircuit produc fortã EM centripetã - arc electric.
Dacã arcul electric este subteran, se produce un soc mecanic - cutremur.
