Conexiuni
Când la modă era atomul.
Inspirat de descoperirea electronului, Plank il utilizează în studiul
radiaăiei corpului negru,
defineste atomul de energie si îl numeste Cuanta.
După reusita lui Plank, Einstein propune un atom si pentru lumină si îl
numeste Foton.
Niels Bohr îmbină cei trei "atomi" în modelul atomic planetar
si elaborează postulatele sale.
Dacă electronul este fictiv, atunci si cuanta si fotonul si postulatele
(atomul planetar), sunt fictive
Abandonarea electronului
este o schimbare de paradigmă.
Abandonarea electronului nu schimbă fenomenele naturii. Soarele luminează,
Luna nu cade
si toate dispozitivele "electronice" continuă sa functioneze.
Ceea ce se schimbă este interpretarea subiectivă a unui fenomen, acceptată
ca fiind model intuitiv, obiectiv.
Cu alte cuvinte, se schimbă componenta fictiva din cercetarea fenomenului
- modelul
Schimbarea are logică doar înlocuită de o altă interpretare.
Fenomenul cercetat era electricitatea, iar modelul crticatat este electronul.
De la electron au fost mari asteptări, dar în cele din urmă si-a arătat
limitele.
Transpus în modelul atomic planetar, a deturanat cercetarea către o fundatură.
Electronul echivalează cu sistemul geocentric. Electricitatea se învarte
în jurul electronului.
La umbra electronului, în ultima suta de ani, s-au realizat dispositive
uluitoare.
Unul dintre acestea
este laserul
Să interpretăm vectorial functionarea laserului, altfel decât cu postulatele
lui Bohr.
Atomul
dublează energia
Energie. Energia este proprietaea vectorilor de a se atrage sau respinge.
Absorbtie. Curentul din radiatia incidentă si curentul oscilatorului,
cu acelasi sens si directie,
se unifică (atomul absoarbe energie) după regula lui Ampere (prin fortă
EM).
Astfel, componenta ascendetă a oscilatiei creste (rezonantă).
<< în interpretarea electronică "excitatie", "inversiune
de populatie" >>
Emisie. Componenta descendentă a oscilatiei, vârful amplitudinii
(DE),
iese din parametrii oscilatorului si se închide în inel de curent secundar,
înconjurat de curent magnetic.
Curentul secundar, asemeni fenomenului de inductie din secundarul transformatorului
lui Faraday,
isi schimbă sensul si devine o copie a oscilatorului (semnatură, linie spactrală)
-oscilator călător.