Existã o îndoialã.
Comparatia cu cilindru si piston, a fost portita deschisã spre
realitate.
O altã portitã este ideea genialã de câmp electric
si magnetic.
Câmp insemnând spatiu vectorial orientat intr-un sene sau
altul, de la o
simplã polaritate, la câmpuurile magnetce imense. Polarizãrile
electrice
pozitive si negative, experimentul Stephen Gray, inductia bobinelor cu
multe spire sunt interactiuni ale proprietãtilor vectoriale, realizate
enpiric
pentru utlizarea energiei spatiului vectorial. Câmpurile circuitelor
vectoriale
închise ortogonal, electrice si magnetice sunt spatiu vectorial
orientat.
Delimitarea neta a câmpului electric, a nucleului din centrul stelei,
de
câmpul magnetic, denotã o separare netã a circuitelor
celor douã câmpuri.
Delimitare vizibilã în centrul galaxiilor. Caracteristicile
comune celor douã
câmpuri sunt fortele lor centripete si fortele de respingere dintre
circuitele
lor orientate paralel. Fortele de respingere ale nucleului sunt comprimate
si
aliniate de forta centripetã a câmpului magnetic înconjurãtor.
Forta
centripetã a nucleului, comprimã si aliniazã numai
un segment din circuitul
câmpului magnetic, formând axa magneticã. Prin urmare,
fortele de
respingere ale câmpului magnetic, comprimate doar in axa magneticã
se
destind în jurul axei, în plan ecuatorial, pânã
la un echilibru cu fortele
centripete. In acestã stare, imensul câmp magnetic, spatiul
vectorial,
cuprinde o formã lenticularã relativ stabilã, cu
densitatea în crestere spre
axa magneticã. Mãrimile câmpului magnetic si nucleului
sunt
interdependente. Presiunea din axa magneticã emite polar câmp
magnetic
deschis radial, cu forte de respingere, care se propagã curbiliniu
pânã la
ecutor, unde se închid, reluând forta centripetã. Forta
centripetã constã
în cresterea densitãtii spatiului vectorial orientat, pânã
la axa magnaticã.
Sursa functionãrii în circuit închis a acestui proces
este axa magneticã,
transformând continuu energia cineticã a circuitului magnetic,
în energia potentialã a nucleului.