Existã o îndoialã.
Comparatia cu cilindru si piston, a fost portita deschisã spre realitate.
O altã portitã este ideea genialã de câmp electric si magnetic.
Câmp insemnând spatiu vectorial orientat intr-un sene sau altul, de la o
simplã polaritate, la câmpuurile magnetce imense. Polarizãrile electrice
pozitive si negative, experimentul Stephen Gray, inductia bobinelor cu
multe spire sunt interactiuni ale proprietãtilor vectoriale, realizate enpiric
pentru utlizarea energiei spatiului vectorial. Câmpurile circuitelor vectoriale
închise ortogonal, electrice si magnetice sunt spatiu vectorial orientat.
Delimitarea neta a câmpului electric, a nucleului din centrul stelei, de
câmpul magnetic, denotã o separare netã a circuitelor celor douã câmpuri.
Delimitare vizibilã în centrul galaxiilor. Caracteristicile comune celor douã
câmpuri sunt fortele lor centripete si fortele de respingere dintre circuitele
lor orientate paralel. Fortele de respingere ale nucleului sunt comprimate si
aliniate de forta centripetã a câmpului magnetic înconjurãtor. Forta
centripetã a nucleului, comprimã si aliniazã numai un segment din circuitul
câmpului magnetic, formând axa magneticã. Prin urmare, fortele de
respingere ale câmpului magnetic, comprimate doar in axa magneticã se
destind în jurul axei, în plan ecuatorial, pânã la un echilibru cu fortele
centripete. In acestã stare, imensul câmp magnetic, spatiul vectorial,
cuprinde o formã lenticularã relativ stabilã, cu densitatea în crestere spre
axa magneticã. Mãrimile câmpului magnetic si nucleului sunt
interdependente. Presiunea din axa magneticã emite polar câmp magnetic
deschis radial, cu forte de respingere, care se propagã curbiliniu pânã la
ecutor, unde se închid, reluând forta centripetã. Forta centripetã constã
în cresterea densitãtii spatiului vectorial orientat, pânã la axa magnaticã.
Sursa functionãrii în circuit închis a acestui proces este axa magneticã,
transformând continuu energia cineticã a circuitului magnetic,
în energia potentialã a nucleului.
<
>