Variante
de propulsii spatiale
Singura variantã concretã de propulsie spatialã, s-a
dovedit pana acum a fi jetul reactiv de gaze.
Suntem departe de posibilitãtile spatiului vectorial, spunem asta de
o jumãtate de secol.
Nu vom întelege natura spatiului, atâta timp cât rãmânem
captivi dogmei corpusculare.
Solutia optimã sunt interactiunile cu spatiul vectorial, nemijlocite.
Dacã un obiect primind un impuls poate imprima atât de simplu
o unde spatiului vectorial,
atunci obiectul echipat cu senzori, ne va ajuta sã cunoastem, sã
reproducem si
sã controlãm acea undã, cu mijloace tehnice, altele decât
impulsul.
Pânã atunci trebuie sã experimentãm gradat, portanta
spatiului vectorial.
Elicopter spatial
Rolul palelor rotitoare va fi înlocuit cu discuri rotitoere, sustinute
de parghii rotitoare.
Discurile rotitoare cu miscãri de revolutie în jurul unui ax
central,
vor interactiona cu spatiul vectorial, realizând portanta.
Explicatie:
Discul rotitor este un giroscop, dar miscarea de revolutie îl împiedicã
sã-si conserve pozitia în spatiu
si interactiunea este un cuplu de forte utile.
Rãmâne de experimentat planul discului rotitor în care
se realizeazã optim portanta.
Propulsie cu jet de unde electromagnetice
Un reflector parabolic contine un set de contacte, între care se produc
descãrcãri electrice de curent alterativ, la înalta tensiune.
Reflectorul este acoperit cu un capac transparent electromagnetic.
Incinta reflectorului este umplutã cu un gaz ionic, pentru facilitarea
descãrcãriolor.
Se formeazã astfel un jet de unde electromagnetice, emis cu viteza
luminii.
Pe dosul uriasului reflector se pot amplasa celule fotovoltaice.
