Forta centripetã
este fortã centroidalã.
Fortele care dispun corpurile în geometria spatialã a sistemele
stelare si
galactice din univers sunt interactiuni ale energiei cu proprietãti
vectoriale.
Energia cu proprietãti vectorilale produce necontenit structuri
EM, obiecte
solitare microscopice si macroscopice, fenomen perceput drept "dilatarea
universului". Aceste structuri EM solitare ale energiei cu proprietãti
vectoriale
formeazã universul. Universul s-a dezvoltat prin reproducerea structurilor,
repetand geometrii fractale, mai mult sau mai putin complexe. Din aceastã
perspectivã, rezultã cã universul se dezvoltã
dar, nu se reproduce, nu se multiplicã.
Un model de reproducere stelarã si galacticã accesibil cercetarii
este sistemul solar.
In sistemul solar, planetele sunt circuite EM închise ortogonal,
ale energiei cu
proprietati vectoriale, dezvoltate în substanta eliminatã
de activitatea EM a soarelui.
Planetele eliminate din soare sunt miscate pe orbite în jurul soarelui,
de trei acceleratii: centripetã, centrifugã si unghiularã.
Acceleratia centripetã este actiunea fortei electromagnetice.
Forta centripetã si gravitatia explicã efectele: "cãderea
corpurilor si greutatea"
si nimic despre cauza fortelor. Acest
fenomen nu este nici fortã centripetã, nici
gravitatie, nici altfel, este proprietatea vectorialã de ortogonalitate
a energiei,
de a forma structuri în care energia oscileazã între
starea cineticã si potentialã.
Circuitele electrice si magnetice închise ortogonal, electromagnetismul,
regula
burghiului este starea cineticã si potentialã a energiei,
în care magnetismul este
sursa cineticã a electricitãtii si concomitent, electricitatea
este sursa potentialã
a magnetismului. Dacã si aici ne referim doar la starea cineticã
a energiei, pentru
cã aceastã stare genereazã electroidul, o putem numi
fortã centroidalã.
Deci, efectele stãrii cinetice a energiei (magnetice) sunt acceleratia
centroidalã,
presiunea si starea potentialã a energiei - electroidul.
Efectul electroidului este starea cineticã a energiei - circuitul
magnetic.
Acceleratia centrifugã este generatã de fortele de
respingere dintre soare si
planete, având aceleasi polarizari electrice pozitive. Polarizãrile
electrice pozitive
sunt circuitele electrice deschise ale potentialului electric radial (PER),
generat la rândul lui de acceleratia centroidalã.
Acceleratia unghiularã este generatã de forta EM
- efectul Hall.
Circuitul magnetic solar (si planetar) este perpendicular pe doua circuite
electrice, perpendiculare intre ele, care genereazã unul forta
centroidalã
si celalaltã forta unghiularã - efectul Hall. Sistemele
stelare si planetare
reprezintã nivelul energiei minime din care se reproduc desi, la
nivel
microscopic este posibil ca si atomul de hidrogen sã-si reproducã
structura
din propria energie si nu altfel, formând elementele. Fenomenul
de repreoducere
este caracteristic universului dar, la nivel astronomic dureazã
o vesnicie, la nivel
microscopic doar o clipã. Intre aceste extreme, în regnul
vegetal si animal,
reproducerea este bine cunoscutã, stim cã fratii si surorile
nu au venit cu barza.
In general, fenomenul de repreoducere este un proces pulsatoriu, apare,
se desvoltã, se reproduce si dispare. Aparitia si dezvoltarea unei
galaxii
începe de la o stea, un urias generator de hidrogen, în a
carei activitate se
reproduc stele. Activitatea stelarã genereazã continuu circuite
ortogonale
efemere de toate dimensiunile. Depãsind o dimensiune criticã,
circuitele
ortogonele se amplificã în avalansã si reproduc spontan
structura
caracteristicã stelei, câmp magnetic, acceleratie centroidalã
si unghiularã si
potential electric radial urias (PER), care polarizeazã pozitiv
suprafetele stelelor.
Datoritã polarizãrilor pozitive, stelele reproduse sunt
respinse de soare si se
resping echidistant si între ele, formând bratele galaxiei.
Polarizãrile fiind
circuite vectoriale deschise, polarizeazã spatiul vectorial dintre
stele,
mijlocind interactiunile de respingere. Stelele bratelor galactice repetã
modul
geometriei fractale, împodobind bratele galaxiei cu sisteme stelare
si planetare,
dând aspectul de galaxie. Galaxia este polarizatã pozitiv,
datorita si
polarizãrilor pozitive ale obiectelor sale, ca un urias generator
Van de Graaff.
Este cauza pentru care galaxiile au o distanta dintre ele. Imaginea universului
interpretat în acest articol este determinatã exclusiv de
energia cu proprietãti
vectoriale. Tot ce aratã universul sunt structurile proprietãtilor
vectoriale, cea
mai simplã structurã fiind spatiul vectorial. Spatiul vectorial
este mediul generat
de interactiunile dintre corpuri. Corpurile la rândul lor sunt aceleasi
interactiuni
vectoriale ca si spatiul vectorial, dar cu structuri mai complexe,
de unde logica asezãrii lor în univers, functie de polarizãrile
lor.
In acest univers, nu pot exista alte forte decât cele ale proprietãtilor
vectoriale.
Ideea existentei atractiei unuversale este absolut falsã, ca si
aceea a electronului.
Aceste falsuri au constituit însã, baza cercetãrilor
atator minti omenesti,
de unde nu puteau rezulta decât falsuri. Exemplele sunt prea multe.
