Forta centripetã este fortã centroidalã.
Fortele care dispun corpurile în geometria spatialã a sistemele stelare si
galactice din univers sunt interactiuni ale energiei cu proprietãti vectoriale.
Energia cu proprietãti vectorilale produce necontenit structuri EM, obiecte
solitare microscopice si macroscopice, fenomen perceput drept "dilatarea
universului". Aceste structuri EM solitare ale energiei cu proprietãti vectoriale
formeazã universul. Universul s-a dezvoltat prin reproducerea structurilor,
repetand geometrii fractale, mai mult sau mai putin complexe. Din aceastã
perspectivã, rezultã cã universul se dezvoltã dar, nu se reproduce, nu se multiplicã.
Un model de reproducere stelarã si galacticã accesibil cercetarii este sistemul solar.
In sistemul solar, planetele sunt circuite EM închise ortogonal, ale energiei cu
proprietati vectoriale, dezvoltate în substanta eliminatã de activitatea EM a soarelui.
Planetele eliminate din soare sunt miscate pe orbite în jurul soarelui,
de trei acceleratii: centripetã, centrifugã si unghiularã.
Acceleratia centripetã este actiunea fortei electromagnetice.
Forta centripetã si gravitatia explicã efectele: "cãderea corpurilor si greutatea"
si nimic despre cauza fortelor. Acest fenomen nu este nici fortã centripetã, nici
gravitatie, nici altfel, este proprietatea vectorialã de ortogonalitate a energiei,
de a forma structuri în care energia oscileazã între starea cineticã si potentialã.
Circuitele electrice si magnetice închise ortogonal, electromagnetismul, regula
burghiului este starea cineticã si potentialã a energiei, în care magnetismul este
sursa cineticã a electricitãtii si concomitent, electricitatea este sursa potentialã
a magnetismului. Dacã si aici ne referim doar la starea cineticã a energiei, pentru
cã aceastã stare genereazã electroidul, o putem numi fortã centroidalã.
Deci, efectele stãrii cinetice a energiei (magnetice) sunt acceleratia centroidalã,
presiunea si starea potentialã a energiei - electroidul.
Efectul electroidului este starea cineticã a energiei - circuitul magnetic.
Acceleratia centrifugã este generatã de fortele de respingere dintre soare si
planete, având aceleasi polarizari electrice pozitive. Polarizãrile electrice pozitive
sunt circuitele electrice deschise ale potentialului electric radial (PER),
generat la rândul lui de acceleratia centroidalã.
Acceleratia unghiularã este generatã de forta EM - efectul Hall.
Circuitul magnetic solar (si planetar) este perpendicular pe doua circuite
electrice, perpendiculare intre ele, care genereazã unul forta centroidalã
si celalaltã forta unghiularã - efectul Hall. Sistemele stelare si planetare
reprezintã nivelul energiei minime din care se reproduc desi, la nivel
microscopic este posibil ca si atomul de hidrogen sã-si reproducã structura
din propria energie si nu altfel, formând elementele. Fenomenul de repreoducere
este caracteristic universului dar, la nivel astronomic dureazã o vesnicie, la nivel
microscopic doar o clipã. Intre aceste extreme, în regnul vegetal si animal,
reproducerea este bine cunoscutã, stim cã fratii si surorile nu au venit cu barza.
In general, fenomenul de repreoducere este un proces pulsatoriu, apare,
se desvoltã, se reproduce si dispare. Aparitia si dezvoltarea unei galaxii
începe de la o stea, un urias generator de hidrogen, în a carei activitate se
reproduc stele. Activitatea stelarã genereazã continuu circuite ortogonale
efemere de toate dimensiunile. Depãsind o dimensiune criticã, circuitele
ortogonele se amplificã în avalansã si reproduc spontan structura
caracteristicã stelei, câmp magnetic, acceleratie centroidalã si unghiularã si
potential electric radial urias (PER), care polarizeazã pozitiv suprafetele stelelor.
Datoritã polarizãrilor pozitive, stelele reproduse sunt respinse de soare si se
resping echidistant si între ele, formând bratele galaxiei. Polarizãrile fiind
circuite vectoriale deschise, polarizeazã spatiul vectorial dintre stele,
mijlocind interactiunile de respingere. Stelele bratelor galactice repetã modul
geometriei fractale, împodobind bratele galaxiei cu sisteme stelare si planetare,
dând aspectul de galaxie. Galaxia este polarizatã pozitiv, datorita si
polarizãrilor pozitive ale obiectelor sale, ca un urias generator Van de Graaff.
Este cauza pentru care galaxiile au o distanta dintre ele. Imaginea universului
interpretat în acest articol este determinatã exclusiv de energia cu proprietãti
vectoriale. Tot ce aratã universul sunt structurile proprietãtilor vectoriale, cea
mai simplã structurã fiind spatiul vectorial. Spatiul vectorial este mediul generat
de interactiunile dintre corpuri. Corpurile la rândul lor sunt aceleasi interactiuni
vectoriale ca si spatiul vectorial, dar cu structuri mai complexe,
de unde logica asezãrii lor în univers, functie de polarizãrile lor.
In acest univers, nu pot exista alte forte decât cele ale proprietãtilor vectoriale.
Ideea existentei atractiei unuversale este absolut falsã, ca si aceea a electronului.
Aceste falsuri au constituit însã, baza cercetãrilor atator minti omenesti,
de unde nu puteau rezulta decât falsuri. Exemplele sunt prea multe.
Transformarea energiei in corpuri microscopice
Energia, interactiunile propriet
ãtilor vectoriale, compun circuite vectoriale deschise,
formând potentiale liniare cu polarit
ãtile plus si minus. Perturbate, circuitele
devin purt
ãtoare de unde, oscilatii intre starea cineticã si potentialã
(magnetism si electricitate) cu diferite lungimi de und
ã (frecvente) si amplitudini.
Interactiunile acestor oscilatii cu organele de simt ale animalelor sunt
transfomate în senzatiile de lumin
ã, culoare, temperaturã, formã, dimensiune etc.
Aceste senzatii exist
ã doar în memoria animalelor si dupã disparitia stimulilor.
Structurile vectoriale complicate devin corpuri ("materie"), prin combinatiile
oscilatiilor si oscilatoarelor. Exemplul edificator al modului de a combina sunt
liniile de trensmisiuni la distant
ã a informatiilor: Se perturbã spatiul cu oscilatii
de anumit
ã frecventã înaltã, numitã frecventã purtãtoare. Peste frecventa
purt
ãtoare se suprapun frecventele informatiei purtate, care moduleazã,
amprenteaz
ã amplitudinea sau frecventa purtãtoarei. La celãlalt capãt
al transmisiunii se demoduleazã frecventele si informatiile redevin iarãsi sunet si
imagini. Si corpurile sunt tot circuite vectoriale, dar sunt circuite închise ortogonal.
Prima entitate microscopic
ã "solidã" rezultatã din interactiunile vectoriale
ale energiei este oscilatorul dublu torr (atomul de hidrogen). Oscilatorul
vectorial dublu torr are o structur
ã simplã si extrem de stabilã. In cele douã
circuite inchise ortogonal oscileaz
ã stãrile de energie cineticã si potentialã:
când unul este cinetic (magnetism), cel
ãlalt devine potential (electricitate),
alternanta st
ãrilor emite un spectru caracteristic (perturbã spatiul vectorial).
Da, magnetismul este înconjurat de electricitate si electricitatea de magnetism
- proprietate vectorial
ã. Nu de mult timp, atomuii erau considerati indivizibili.
Oscilatoarele vectoriale dublu torr sunt divizibile, când sunt supuse unor
presiuni electromagnetice foarte înalte, descompuse si incluse în circuitele
fortei centroidale si împreun
ã incluse în electroid. Interpretarea oficialã sustine
inversul, c
ã sub presiune, atomii de hidrogen fuzioneazã si compun elementele.
Oscilatoarele vectoriale dublu torr din cromosfer
ã se reproduc succesiv,
ad
ãugându-si "muguri" si compun atomii elementelor. In acest mod, structurile
interne ale elementelor, cât si structurile asocierilor lor,
au geometrii fractale specifice deja cunoscute (structurile cristaline).
<
>