Fenomene
astronomice - Pulsarii
Telescoapele moderne capteazã din univers, imagini ale unor stele de
dimensiuni mici,
caracterizate prin vitezã mare de rotatie si câmp magnetic puternic,
din polii cãrora ies fascicule de substantã radiantã.
Structura pulsarilor
Interpretare vectorialã.
Imaginea pulsarilor poate fi explicatã prin interactiunile fenomenelor
componente ale stelei.
Dimensiunea micã, viteza de rotatie foarte mare si gravitatia deasemenea,
sunt urmarea unui aport mare de substantã din vecinatate.
Steaua este în stadiul de acumulare, de crestere.
Magnetismul puternic demonstreazã existenta unui electroid puternic.
Electridul si magnetismul, electromagnetul stelei,
au sensul si forta vectorilor strict cu aceesi orientare, ca o particulã
singularã.
De aici rezultã uriasa densitate si acceleratiile centripetã
si unghiularã fãrã frecare,
cu viteza luminii.
Echilibrul dintre aceste acceleratii stabileste miscarea corpurilor pe orbite
(sisteme planetare si galactice).
Cuplajul dintre electromagnet si masa stelei este inductiv (cardanic).
Deci, masa pulsarului are miscarea de rotatie dependentã inductiv
de acceleratia unghiularã a electroidului,
iar inertia masei în miscare asigurã stabilitatea coordonatelor
spatiale.
Electroidul (electromagnetul) este dependent numai de presiunea generatã
de propriile acceleratii, centripatã si unghiularã.
Electromagnetul este sursa acestor acceleratii, independentã de masa
stelei.
Fenomenul caracteristic pulsarilor
Pulsarul este "pasãrea phoenix nãscutã din cenusa
unei supernove".
Datoritã formei electroidului, suprafata echipotentialã a presiunii
electromagnetice
prezintã o groapã în zona polilor magnetici.
Prin limita minimã a gropilor, înalta presiune ejecteazã
plasmã.
Plasma ejectatã cu mare vitezã si polarizatã, formeazã
un veritabil curent electromagnetic "infinit".
Curentul, polaritãtile plasmei orientate în aceeasi directie,
comprimate de propriul câmp magnetic se propagã coerent.
Sunt interactiuni electromagnetoce (vectoriale), active si în "paradoxul
hidrodinamic" si în tornade.
Fenomenul nu este caracteristic numai pulsarilor, ci tuturor stelelor,
dar acestea au polii magnetici acoperiti cu substantã.
Si pãmântul "ejecteazã plasmã" în
zona polilor - aurorele polare.
